Înainte cu două zile de a muri copilul nostru, am mers la Cuviosul. Când l-a văzut, s-a întors cu spatele la icoane şi la fotografiile cu Părintele Ilie Cleopa şi Părintele Arsenie Papacioc şi s-a închinat cu faţa la copil şi m-am gândit: „Săracu’ Cuviosul, îmbătrâneşte acuma! Cum s-a închinat la un copil şi icoanele sunt în spatele lui!”. A venit la mine şi mi-a spus: „Auzi, dragă! Să ştii un lucru! Acest copil este ales şi iubit de Dumnezeu, iar eu până la 83 de ani mai am, nu plec încă!”. Şi atâţia a avut când a plecat la Domnul!
În noaptea de dinainte, am visat că moare unul dintre copii, dar dintre cei mici. Când s-a întâmplat nenorocirea, l-am sunat pe Cuviosul şi l-am auzit: „Să mergem până acolo! Să mergem până acolo! Să mergem până acolo! Câţi kilometri avem?”. Cred că nu a fost cine să îl aducă. Ştiu că s-a rugat. A venit ambulanţa, l-au resuscitat, dar nu s-a mai putut face nimic.
După ce a murit, copilul era moale şi nu puteam să îi pun mânuţele, să i le împreunez. Mi-a spus Cuviosul la telefon să îi pun o cruce în mână, dar nu îi stătea crucea, aşa era de moale. Icoana pe care i-a dat-o Cuviosul am pus-o cu el în sicriu, deşi era de la dânsul. Îmi era prea mare suferinţa să o văd tot acolo, că ştiam că a iubit-o foarte mult.
Mi-a spus Cuviosul să nu îi fac autopsie, dar nu mi l-au dat din spital până nu i-au făcut. Mi-a spus apoi că a îngăduit Dumnezeu să se întâmple acest lucru. Foarte greu am trecut peste această încercare şi îl tot sunam pe Cuviosul şi îmi spunea: „Lasă, dragă, că-i mântuit! Bucură-te, că îi mântuit!”. Şi m-am gândit că are dreptate. Mă gândesc mereu ce să fac pentru ceilalţi trei copii, să obţină şi ei mântuirea. E lucru mare ca şi părinte! Acum am aşa o bucurie, că ştiu că copilul nostru stă de-a dreapta Tatălui împreună cu Cuviosul.
Când am îngropat copilul, era la începutul postului Sfintei Marii. Parcă a ştiut Cuviosul şi lucrul acesta, că, odată, când am mers să îl caut, mi-a dat o icoană cu Adormirea Maicii Domnului. Mult m-a ajutat Maica Domnului să trec peste această mare durere. Prin toate câte am trecut, am învăţat să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a luat, pentru tot ce mi-a lăsat şi pentru tot ce mi-a dat!
Bianca Buşe,
Marghita, jud. Bihor
