În așteptarea cărților Cuviosului, am vizitat o prietenă de la biserică și am întrebat-o dacă a aflat despre un cuvios nebun pentru Hristos, înmormântat la Mănăstirea Tismana. Nu mică mi-a fost mirarea când mi-a spus că a auzit și că are volumul 3 cu mărturii despre sfinția sa. Mi-a împrumutat cartea, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Atunci am simțit cumva că sfântul a dorit să-l cunosc mai curând și să-i cer mijlocirea.
Chiar în acea lună, am avut o mare tulburare pricinuită de o problemă de sănătate. Urma foarte curând să merg la doctor pentru a afla diagnosticul. Citind în carte cum Cuviosul Gherontie a ajutat atâția oameni, am început să îi cer și eu ajutorul, ba chiar am atins poza de două mere pe care le-am mâncat nădăjduind și într-o rezolvare cât mai grabnică a problemei care mă apăsa. Tot în acea perioadă, făceam pentru 40 de zile acatistul Sfântului Ierarh Ioan Maximovici. Cerusem binecuvântare pentru aceasta cu gândul la un tânăr de 20 de ani bolnav, ce urma să fie operat pe cord deschis pe data de 28 ianuarie.
Între timp, fără să mă aștept, a trebuit să urgentez vizita mea la doctor. Am primit diagnosticul și am fixat peste patru zile intervenția chirurgicală, care trebuia făcută cât mai curând. Aceasta a avut loc chiar în ziua în care s-au împlinit 40 de zile de când ceream ajutorul Sfântului Ioan pentru tânărul a cărui operație a fost între timp reprogramată. Cu ajutorul rugăciunilor sfinților, intervenția a decurs foarte bine, astfel încât a doua zi, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi (ocrotitorii învățământului teologic), am putut participa la Sfânta Liturghie.
În ziua în care am primit rezultatul biopsiei (care a fost bun), au ajuns și cărțile cu mărturii despre Cuviosul Gherontie, acatistul și mai multe poze cu dânsul. Așa am înțeles graba pentru care Cuviosul Gherontie a intrat în viața mea pentru a-mi fi alături împreună cu alți sfinți (știuți și neștiuți) în această încercare, de la început până la sfârșit.
Întru dragoste, credinţă şi nădejde…
Peste puțin timp, am primit și un al doilea colet de la monahia A., în care erau și câteva tratamente naturiste pentru echilibrarea stării de sănătate. A ajuns exact în ziua în care se prăznuiește aflarea sfintelor moaște ale Sfântului Gavriil Georgianul.
Toate acestea pentru mulți pot părea doar niște simple coincidențe, însă pentru mine au fost o reamintire a prezenței discrete și pline de dragoste a Sfinților în viața noastră. Nădăjduiesc, de asemenea, în mila şi ajutorul Maicii Domnului, spre a putea să mă folosesc pe calea vieţii de minunile pe care ea le face în lume, inclusiv prin icoanele sale!
,,Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!”
V.F.
