În timpul înmormântării tatălui părintelui Dorin, am observat un bătrânel care se ruga mai deosebit. Stătea în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer, aproape de soba din mijlocul bisericii cu hramul Sfânta Parascheva, unde a fost prohodit fratele Ioan-Corneliu. Nu îl mai văzusem în zonă, aşa că m-am gândit că este un cunoscut al familiei celui trecut la Domnul.
Când s-a terminat slujba, până să îl conducem pe cel răposat la cimitir, am intrat împreună cu colegii părintelui Dorin şi în biserica mare, ridicată în timpul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Împreună cu ei a venit şi bătrânelul respectiv, s-a aşezat în genunchi şi a continuat şi acolo rugăciunea. Părintele Dorin mi-a spus că este un călugăr mai special, care vine pe la ei şi care fusese de două ori şi la părinţii dânsului, în satul nostru.
După trecerea Cuviosului la Domnul şi apariţia volumelor, am simţit şi noi ajutorul lui. După naşterea celui de al doilea copil, soţia mea nu a mai rămas însărcinată. Aveam şi noi o dorinţă: să mai avem cel puţin un copil. Am început să ne rugăm mai mult, dar anii treceau unul câte unul. Când am văzut câte minuni se întâmplă după ce mergi la mormântul Cuviosului, am plecat şi noi la Tismana. Asta era în luna mai 2020. Ne-am rugat fierbinte Cuviosului, iar la o lună după ce ne-am întors acasă, în iunie 2020, soţia mea a rămas însărcinată. Aşa s-a născut al treilea băiat al familiei noastre, după 13 ani de aşteptare.
Cuviosul l-a ajutat şi pe băiatul cel mare, care, dintr-o eroare medicală, a rămas fără oxigen la naştere, cu urmări asupra dezvoltării lui intelectuale. Ulterior, a fost diagnosticat cu autism şi retard mintal. Am observat că atunci când îl ung cu ulei de la Cuviosul copilul este mult mai liniştit. Pe Andrei, băiatul mijlociu, l-a ajutat mult la şcoală, fiind un elev premiant la Seminarul Teologic din Făgăraş.
Am fost la mormântul Cuviosului să îi mulţumim pentru toate darurile pe care le-a făcut şi le face zilnic în familia noastră! Îl pomenesc la fiecare Proscomidie şi am pus fotografia lui în biserică. Îl simţim aproape şi am bucuria că în bisericile din satul unde sunt preot s-a rugat acest sfânt!
Pr. Ionuţ Cioacă,
Dridif, Braşov
