Pe Cuviosul Gherontie nu l-am cunoscut în viața lui pământească și nici după plecarea la Domnul nu am știut nimic despre el. Întâmplarea a făcut ca, prin intermediul unei bune prietene, să primesc volumul al doilea cu mărturii despre Cuviosul. La început nu am dat prea mare importanță cărții. Am pus-o pe o măsuță, unde mai aveam și alte cărți de rugăciuni și obiecte bisericești.
Într-o zi, într-o duminică, după ce am venit de la Sfânta Liturghie, m-am așezat în fotoliul de lângă măsuță și parcă cineva mă tot îndemna să citesc ceva. Cuviosul mă căuta să-l descopăr prin lectură. Așa a intrat Cuviosul în viața mea. După ce am început să citesc, nu mă mai puteam opri. Mi-am amintit de anii tinereții, când nu prea găseam lectură pe placul nostru, iar când se întâmpla să pun mâna pe o carte bună, nu puteam să mă mai opresc din citit până nu o terminam. Așa a fost și acum. Simțeam că ceva mă atrage spre lectură, iar Cuviosul îmi era atât de cunoscut, ca și cum ar fi fost un membru al familiei mele.
Poate de aceea l-am și visat. L-am visat în casa socrilor mei, stând pe un pat țărănesc. În momentul în care am intrat în încăpere, mi-a făcut un semn cu mâna să mă apropii. M-am apropiat, iar el, cu o voce stinsă, dar cu zâmbetul lui larg, mi-a cerut să-i dau o lumânare. M-am gândit mult la întâmplarea aceasta. Am lăsat-o în sufletul meu ca pe o binecuvântare din partea Cuviosului. De atunci, în fiecare duminică sau sărbătoare, pe mormântul soțului meu, alături de lumânarea pe care i-o aprind lui, aprind câte una și pentru Cuviosul meu drag.
Le-am povestit și fetelor mele cât de mult drag am prins de Cuvios. Ele mi-au îndeplinit dorința și acum am toate volumele cu mărturii despre Cuviosul. Am primit chiar și o cruciuliță, care este nelipsită de la gâtul meu, și Acatistul Cuviosului, pe care îl consider un odor de mare preț.
Nu am ajuns încă la Tismana, deși îmi doresc din toată inima.
Cum m-a ajutat Cuviosul?
Prima dată când i-am cerut din toată inima ajutorul a fost într-o întâmplare care părea banală, dar care putea duce la un conflict, lucru pe care nu mi l-aș fi dorit. A fost un schimb de replici dure între două persoane, dintre care una era membră a familiei mele. Altă putere nu aveam decât să-L rog pe Bunul Dumnezeu și să mă rog Cuviosului. Și totul s-a stins ca prin minune. Am dat slavă lui Dumnezeu și Cuviosului și am știut că a fost mijlocirea lui.
Apoi, când nepoata mea a terminat ciclul primar și urma să meargă la gimnaziu, am avut mari emoții. Mă gândeam la schimbarea de la învățământul primar la cel gimnazial și, mai ales, la integrarea ei în noul colectiv. Cuviosul ne-a ajutat mult. Integrarea a fost foarte bună și, din tot sufletul, i-am mulțumit și îi mulțumesc Cuviosului pentru ajutor.
Ultima dată când m-am rugat mult și am făcut promisiunea că voi scrie și eu despre Cuviosul a fost recent. Trebuia să repet niște analize medicale care să confirme că sunt bine, în urma operației pe care am avut-o. Starea mea de sănătate nu era prea bună și de aceea am intrat într-o stare de neliniște. În ziua în care mi-au fost recoltate analizele, am avut o emoție foarte puternică și o neliniște care m-au făcut să mă rog neîncetat. Cred că a fost mâna Cuviosului, care a mijlocit pentru mine, iar rezultatul analizelor a fost mulțumitor.
Am dat slavă lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Cuviosului pentru tot ajutorul.
Mereu îl chem în rugăciune și cred că nu m-ar lăsa niciodată singură. Simt că este mereu alături de mine și mă rog să nu uit niciodată să-i mulțumesc pentru ajutorul lui. Poate că aceasta este taina pe care am înțeles-o: nu noi îl căutăm întotdeauna pe Cuviosul, ci Cuviosul ne caută pe noi. Așa a venit și în viața mea. Printr-o carte, printr-un gând, printr-un vis, printr-o rugăciune și prin ajutorul primit atunci când aveam nevoie.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi l-a descoperit pe Cuviosul Gherontie și mă rog să-l am mereu alături.
Ilinca,
Suceava
