Familia mea trece prin momente foarte grele, dar noi ne agățăm de Dumnezeu și de mijlocirea Cuviosului.
Deși locuim la ore bune de Mănăstirea Tismana și nici posibilități materiale strălucite nu pot să zic că deținem, Cuviosul ne-a chemat și ne-a ajutat să ajungem la mormântul lui, a doua oară, la vreo două luni diferență de prima dată. Și nu oricum! Ca și inițial, și a doua oară mi-a arătat în vis că voi ajunge. Scriu rândurile acestea printre lacrimi, pentru că am atâta nevoie ca Dumnezeu să facă o minune în familia noastră, cu nepoata noastră, Cristina, care şi-a pierdut vederea!
Vă povestesc doar al doilea vis: am ajuns la mormântul Cuviosului și am plâns foarte tare, am plecat undeva, dar m-am întors, iar pe mormânt am găsit o șapcă de-a Cuviosului. Am fost ferm convinsă că am visat acest lucru, pentru că subconștientul meu lucrează și, de un timp, mereu povesteam tuturor că poate o haină de-a Cuviosului ne-ar putea ajuta în problema pe care o are.
Înainte cu o zi de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, niște prieteni ne-au propus să ne ducă la Tismana. Și clar, am acceptat! Am ajuns la mormânt, era prea multă lume și am hotărât să vizităm muzeul de lângă mănăstire, ca apoi să ne reîntoarcem. Când am revenit, pe mormânt, exact sub cruce, era o bască, aparent a nimănui. Prietena mea mi-a atras atenția că sigur e pentru noi, că, prin bunăvoința Cuviosului, am obținut ceea ce mi-am dorit și ceea ce mi-a arătat anterior prin vis!
Nu știu ce am făcut să merit acest lucru, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Măicuței Sfinte pentru tot, îi mulțumesc Cuviosului că îmi arată că ne iubește și îl rog cu disperare să mijlocească pentru noi în încercarea în care suntem.
Prof. Andreia-Emanuela Pintea,
Baia-Maria
