Cu mila şi darul Domnului mă aflam, pentru o noapte, cazat în cameră doar cu Cuviosul în unitatea de cazare a Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, jud. Braşov, în anul 2017. Nu aveam serviciu în acel moment.
Cuviosul mă întreabă dacă am ceva bani la mine. Eu îi deschid portofelul şi îi arăt câţi bani am: nu erau mulţi, maxim 200 de lei. Cuviosul ia 100 de lei din sumă şi spune cu ochii aţintiţi spre mine şi fluturând banii: „Dragă, să ştii că eu nu mă rog degeaba!”.
La exact 40 de zile de la ultima întâlnire cu Cuviosul, am început serviciul, pe care, din mila Domnului şi a Maicii Domnului şi prin mijlocirea Cuviosului, îl am şi astăzi. Mare eşti, Cuvioase, în faţa Domnului!
Cristian şi Cristina,
Cluj
