Nu auzisem încă Acatistul Cuviosului și mi-am propus să-l ascult în timp ce stăteam acasă cu fetiţa. Ca să îşi ocupe timpul, i-am spus să îşi ia cartea ei, dar ea mi-a adus cartea Cuviosului, pe care nu o cunoștea. Am rămas uimită. Tot ea i-a zis cuiva, când discutam noi despre Cuviosul, că el a fost la mama. Am rămas uimită de vorbele ei. Îl simt prezent în viaţa mea. Într-o seară la priveghere m-am rugat să mă ajute să îmi adun mintea la rugăciune și am fost pe tot parcursul slujbei trează, limpede și ascultam tot ce se citea. De multe ori, când sunt agitată, îl rog să-mi găsesc liniștea și pacea și mă liniștesc. Mă ajută repede să găsesc lucrurile pierdute și pe care nu am răbdare să le caut.
În altă zi, mergeam cu tramvaiul și citeam din volumul 6 cu mărturii şi văd că vine inspectorul să controleze tichetele. Eu am un abonament la care trebuie neapărat să prezint şi actul de identitate, pe care nu îl aveam la mine. Eram cu mâna pe poza Cuviosului de pe coperta cărții și-i zic: „Cuviosule, ajută-mă!”. Ajunge inspectorul lângă mine și mă întreabă exact de actul de identitate. Eu iarăși privesc la poză şi zic: „Cuviosule, mă lași?”, și atunci inspectorul mă întreabă dacă am cardul de sănătate la mine. Pe acela îl aveam. Așa m-a ajutat Cuviosul și nu m-a lăsat nici de data aceasta.
M-a impresionat citind despre Cuviosul că rămânea pe la oameni pe acasă câte o perioadă de timp şi tare îmi doream şi eu acest lucru. Timp de o săptămână am avut mereu ceva de rezolvat, probleme de sănătate, probleme în familie şi m-am rugat Cuviosului să ne ajute. La sfârșitul săptămânii am avut senzația că a stat Cuviosul la noi o săptămâna, deoarece ne-a venit mereu în ajutor la toate cerințele noastre, care nu încetau toată săptămâna. A fost o mare bucurie!
Slavă Ție, Doamne, pentru toate şi pentru tot!
Ec. Veronica Adăscăliţa,
Dresda, Germania
