A venit o doamnă care pierduse o sarcină înainte şi era foarte supărată şi tot plângea: „Cuvioase, eu voi avea copii vreodată?”. Se chinuia. Cuviosul spărgea nişte lemne şi i-a răspuns oarecum agitat: „Ce mă tot întrebi, dragă? Vei avea o fetiţă! Ce nu înţelegi?”. Degeaba a insistat femeia ulterior să îi mai spună că va avea un copil vreodată, că dânsul nu i-a mai adresat niciun cuvânt.
Eu îi tot spuneam: „Nu mai fi tristă, că uite, Cuviosul ţi-a spus deja!”. Ea îmi zicea: „Ei, Cuviosul spune multe! O dată zice aşa, o dată zice altfel!”. Nu îi plăcea să fie ispitit, că atunci începea: „Păi nu am zis chiar aşa! O să vezi tu!”. Parcă îşi retrăgea cuvintele! Nu mai ştia lumea ce să creadă! După trei ani, acea femeie a avut o fetiţă.
Ec. Ancuţa-Laura Tămăşan,
Satu Mare
