„Vom găsi pe cineva!”
Am fost în câteva pelerinaje cu Cuviosul. În toamna lui 2009, în octombrie, în primul pelerinaj în care m-am dus cu Cuviosul, fusese înscrisă o persoană care s-a retras chiar înainte de plecare şi în locul ei a venit o altă femeie. Ştiam despre problemele acesteia, că nu se putea apropia de nicio raclă şi se speria lumea din maşină de ce şi cum făcea. La Sfântul Gherasim din Kefalonia era hram şi se trece cu racla cu sfinte moaşte peste oamenii care se înşiruie pe jos, iar când a trecut pentru acea femeie, s-a vindecat şi de atunci nu a mai avut probleme.
În acest eveniment, am văzut lucrarea Cuviosului, pentru că femeia respectivă nici măcar nu era pe lista de plecare, iar cu o zi înainte, când a venit Cuviosul şi a aflat că mai este un loc, a zis: „Vom găsi pe cineva!”. Venirea ei am văzut-o ca o lucrare a lui, că el a ajutat-o.

Când am plecat în Grecia în pelerinaj, din cauza Cuviosului nu am pornit la timp, am întârziat o oră sau două, ca după ce am pornit să aflăm că fusese un accident pe drumul pe care urma să mergem noi, iar dânsul avusese o descoperire despre acest lucru.
Cuviosul avea 1600 de euro şi îi ţinea într-o pungă şi aceea în alta, vreo şase la număr. Îi purta peste tot cu el. La un moment dat, i-a lăsat lângă un coş de gunoi şi apoi a început să îi caute. Nu s-a atins nimeni de bagajul lui, că arăta exact ca o pungă de gunoi.

„Vai, dragă, peste câţiva ani, aici va fi pustiu!”
În 2010, aflaţi fiind în Insula Evia împreună cu Cuviosul Gherontie, plimbându-ne pe acolo, admirând frumusețile acelei insule, acesta a spus: „Vai, dragă, peste câţiva ani, aici va fi pustiu!”. „Cum aşa, Cuvioase?”, am întrebat curioasă. Nu îmi închipuiam cum o ţară atât de bine dezvoltată din punct de vedere al turismului să fie pustie! I-am zis: „Cum ziceţi aşa, Cuvioase? Nu vedeţi câtă lume este?”. „Nu acum, dragă! Peste 10-12 de ani!”. Nu a dorit să intre în detalii, era prea mult pentru mintea noastră să înțeleagă asemenea lucruri.
Au trecut 10-11 ani de atunci şi m-am tot gândit la cele spuse de Cuviosul Gherontie. Am aflat răspunsul în august 2021, odată cu incendiul care a cuprins şi a pustiit insula.

Sfinţenia vădită a Cuviosului
În 2011, în pelerinajul din Ucraina, am mers până la Simferopol, la moaştele Sfântului Ierarh Luca al Crimeii. Înainte să intrăm în curtea bisericii, o femeie (nu ştiu de ce neam era, dar nu era româncă) avea nişte manifestări faţă de Cuviosul, mai să îl bată, dar nu se putea apropia de el şi a început să facă foarte urât. La fel s-a manifestat şi când a mers să se închine la racla cu moaştele Sfântului Luca.

Ec. Ancuţa-Laura Tămăşan,
Satu Mare