Eram studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia când, prin 2017, am aflat despre Cuviosul Gherontie de la cineva din Alba Iulia cu care am conversat pe Internet şi care, în încercarea de a mă ajuta în anumite lucruri legate de întrebările şi tulburările mele sufleteşti, mi-a spus să îl caut pe Cuviosul Gherontie şi să-i cer ajutorul.

Am găsit pe pagina de Facebook a persoanei respective câteva videoclipuri cu Cuviosul. Atunci l-am văzut prima dată, într-o postare din Biserica „Sfântul Mina” din Alba Iulia, cu părintele profesor Emil Jurcan. După câteva zile, am primit un mesaj în care era trecut numele și numărul de telefon al familiei care îl găzduia atunci pe Cuviosul. Priveam mesajul și mă încercau sentimente de frică, nu știam ce să fac, să merg sau să nu merg.

Prima impresie a fost de necontestat, știam fără nicio îndoială că omul acesta este sfânt, așa am simțit, şi îmi era teamă că dacă mă voi duce, o să vadă tot sufletul meu, ceea ce sunt eu. Am început să îi întreb despre el pe părinţii profesori de la facultate şi mi s-a spus că este deosebit, că este un om cu viaţă sfântă, dar de atunci, parcă tot timpul ceva mă împiedica cumva să ajung la el, să mă întâlnesc cu el.

Vestea trecerii sale la Domnul m-a întristat, pentru că nu îmi făcusem niciodată curajul să îl întâlnesc și am rămas cu regretul și durerea din suflet că nu am avut credință să îl caut cât încă a fost printre noi. Cumva simţeam că m-a chemat să mă ajute şi eu nu m-am dus, nu am răspuns chemării lui.

O vreme am uitat de tot ce a fost, am terminat facultatea și m-am întors acasă.
Botezul celui de-al doilea copil a fost într-o duminică, în ziua de 13 octombrie 2019, când se împlinea un an de la trecerea Cuviosului la Domnul. Nu plănuisem asta şi nici nu ne-a trecut prin minte ce zi este, chiar uitasem. Un părinte, fost coleg cu noi, ne-a adus ca dar primul volum cu mărturii despre Cuviosul și mare mi-a fost bucuria când am văzut cartea. Am simţit că drumurile au început să ni se intersecteze şi toată după-amiaza ce a urmat am vorbit doar despre el.
Am început să citesc volumul 1 şi volumul 2 (primit între timp) şi simţeam mereu că ne este alături și ne ajută când avem nevoie.

Valentina Lucaci,
Hunedoara