Făceam nişte păcate şi nu le conştientizam gravitatea. M-am trezit că vine într-o zi Cuviosul la mine, mă ia de-o parte şi îmi spune la ureche ce am făcut cu o zi înainte: „Vezi ce ai făcut ieri? Aşa şi aşa… Nu i-a plăcut Domnului! Să nu mai faci!”.
A spus-o cu atâta iubire, încât am simţit cu totul altceva decât dacă mi-ar fi descoperit altcineva acele lucruri. Am văzut cu alţi ochi ce mi-a spus şi am înţeles altfel lucrurile şi am zis: „Gata, nu mai fac!”.
Laurenţiu Curcea,
Craiova
