Într-o zi de duminică, după Sfânta Liturghie, îmi aşteptam soţul pe aleea catedralei.
Îndreptându-ne spre ieşire, ne-am întâlnit cu Cuviosul Gherontie, care era la braţ cu părintele Dorin şi doamna Monica. Atunci nu ştiam cine este. La un moment dat, s-a desprins de ei, a venit la mine şi a pus mâna pe pieptul meu, zicând: „Ce ţâţe mari are doamna!”. Eu am rămas fără cuvinte. Mi-a fost tare ruşine de situaţia în care m-a pus. Nici nu am ştiut cum să reacţionez, că nici nu mai aveam cuvinte.
La scurtă vreme, am aflat că sunt însărcinată pentru a doua oară. Nu am făcut nicio legătură cu ceea ce se întâmplase cu Cuviosul în curte, mă gândeam că poate fusese un semn, că Dumnezeu îi descoperise că voi avea un copil. Dar nu a fost numai asta. După ce am citit mai multe lucruri despre minunile lui, mi-am dat seama că, de fapt, prin gestul lui, m-a ajutat. După naştere, am reuşit să alăptez copilul exclusiv la sân, ceea ce nu se întâmplase la primul copil.
M-a smerit în faţa oamenilor, ca să îmi ajute copilul!
A.J.
