Deşi era omul lui Dumnezeu, nu toţi cei care-l întâlneau pe Cuviosul Gherontie se bucurau de prezenţa lui, iar mulţi veneau de curiozitate să vadă ce ghiduşenii mai face.
Slavă Domnului că am putut să înţeleg câte ceva din lucrarea sa, să-l iubim şi să aşteptăm să ne mai spună câte ceva „Gheronticul”, căci aşa îl alintam noi, maicile din Mănăstirea Tismana.
De curiozitate, a venit odată o maică să-l vadă şi a fost întâmpinată de Cuviosul cu întrebarea: „Cuvioşia ta, de care mântuire vrei, trupească sau sufletească?”. Maica s-a înroşit la faţă şi a plecat. Însă această întrebare a pus-o serios pe gânduri. Ea a devenit o maică aleasă, iubită de maici şi de Dumnezeu.
Eu preferam să-l privesc pe Cuviosul din umbră, dar îl iubeam tare mult şi pe el şi pe maica Antonina, care se înţelegea tare bine în duh cu Cuviosul. Am înţeles apoi că amândoi duceau aceeaşi cruce de nebuni pentru Hristos.
M.F.
