Era prin 1994. Lucram la secţia de covoare din Sălişte. Încă nu eram în mănăstire.
În ziua în care l-am cunoscut pe Cuviosul Gherontie, trebuia să merg cu nişte situaţii la Sibiu mai de dimineaţă. Mi-am zis că merg prima dată la Sfânta Liturghie la catedrală şi după aceea merg să rezolv problema cu situaţiile. Era un obicei acolo în catedrală, că oamenii merg să se închine la icoana de pe tetrapod, în mijlocul catedralei. Eu aveam geanta deschisă, iar când m-am închinat, mi-a căzut portmoneul, dar nu am observat. Am auzit că a căzut ceva, dar am avut impresia că nu de la mine a căzut. M-am tras mai la uşă ca să pot ieşi cât mai repede după ce se termină Sfânta Liturghie, să merg să rezolv şi să mă şi întorc la Sălişte.
Când să ies, la poartă, era Cuviosul Gherontie şi mulţi cerşetori. Nu îl cunoşteam. El a venit direct la mine şi a început să se ţină de capul meu să îi dau nişte bani: „Dă-mi, dragă, ceva! Dă-mi nişte bani! Cât ai, cât de puţin, dă-mi ceva!”. Insista încontinuu. Eu, dacă tot a insistat, am zis: „Staţi, să caut portmoneul să vă dau!”. Caut portmoneul. Nu îl găseam. El continua insistent: „Hai, dragă, dă-mi!”. Eu îi spuneam: „Lasă-mă, că nu îmi găsesc portmoneul!”. Apoi zice către mine: „Poate ţi-o căzut în biserică. Du-te şi întreabă la lumânări, că poate e acolo, poate l-au găsit!”. Eu sunt mai timidă şi îmi era ruşine să merg acolo să întreb. Eram sigură că l-am avut că mi-am cumpărat bilet de autobuz. Dar unde mi-a dispărut? „Hai, dragă, că vin şi eu cu tine şi să întrebăm la lumânări!”. Intrăm amândoi, o întrebăm pe doamna de la lumânări şi zice: „Mergeţi în spate, la preoţi, unde se schimbă – că ei aveau acolo în spate o cameră – şi întrebaţi acolo!”. Am mers acolo şi i-am găsit pe preoţi. Erau mai mulţi, dar eu nu cunoşteam pe niciunul. Unul dintre ei m-a întrebat ce doresc. Le-am spus că mi-am pierdut portmoneul. M-a luat apoi la întrebări: Cum mă cheamă, de unde sunt, cum arată portmoneul, ce am în portmoneu, câţi bani am. Le-am spus câţi bani am, că am buletinul, actele, dar şi că am o cruciuliţă şi o iconiţă. Şi-au dat seama că e portmoneul meu şi mi l-au dat. Cuviosul a zis: „Bine că l-ai găsit!”.
Dacă nu se ţinea Cuviosul Gherontie de capul meu să îi dau bani, nu îl găseam aşa de repede sau poate nici nu îl mai găseam. El mi-a făcut un bine. Altfel nu mai aveam niciun ban, nici cu ce să mă întorc acasă. M-am minunat şi tot timpul m-am rugat pentru el, să-i dea Dumnezeu sănătate, că m-a ajutat să-mi găsesc portmoneul. Dar m-am minunat şi că, după ce mi l-au dat părinţii, Cuviosul nu mi-a mai cerut bani. El doar a făcut pe cerşetorul!
După aceea, l-am mai văzut după ce am intrat la mănăstire. Venea pe aici şi mi-am dat seama că este cel care m-a ajutat să îmi găsesc portmoneul. S-a smerit, făcând pe cerşetorul, ca să mă ajute. Când l-am văzut, mai la început, am crezut că este bolnav. Pe urmă mi-am dat seama că se ascunde şi face pe nebunul.
L-am văzut ultima dată când a venit de hram, în 2013, şi i-am spus să se roage pentru mine. S-a pus în genunchi şi s-a rugat îndelung.
Monahia Pantelimona
Mănăstirea Hurezi
sursa foto
https://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/ortodoxa/57
