Prima mea întâlnire cu Cuviosul Gherontie a fost la radio Reîntregirea, prin anul 2000. Avusesem o emisiune la radio şi fusesem să o înregistrez.
Ţin minte că eram în radio la momentul respectiv doar eu şi cu directorul tehnic, T.G. Când am terminat, T. a zis: „Ai grijă să închizi uşa când pleci, că sunt doar eu aici.” Accesul în radio se face doar cu cartelă sau dacă îţi deschide cineva uşa din interior. Când ieşi, uşa se închide automat. La fel ca de fiecare dată, am tras uşa după mine şi am închis-o.
La câţiva paşi, chiar în faţa uşii, m-am întâlnit cu părintele G.P. şi cu soţia lui. Am început să povestim. După vreo zece minute s-a deschis uşa la radio şi a ieşit Cuviosul. Eu am fost foarte speriată, pentru că fusesem acolo, iar atunci am ieşit nu era nimeni în afară de T. Cred că m-a simţit. S-a uitat fix la mine, mi-a făcut cu degetul şi mi-a zis: „Ai un act pe care nu vrei să-l ai, dar rupe-l, că ăla nu-i important!” Într-adevăr, aveam atunci un act care chiar nu vroiam să îl am. De atunci, viaţa pentru mine s-a schimbat. Niciodată nu am povestit cu dumnealui până atunci. Am avut atunci convingerea că mă cunoaşte şi ştie mai tot despre mine, dar nu din surse pământeşti, pentru că ceea ce îmi spusese erau nişte lucruri pe care le ştiam doar eu şi Cel de Sus.
(Monica Costea, Alba Iulia)
