Pe părintele Gherontie l-am întâlnit la Mănăstirea Tismana prin 1987, dar nu m-am apropiat de dânsul. Atunci nu stătea prea mult la mănăstire. Venea şi pleca.
Sora mea, care era călugăriţă acolo, îmi tot povestea, dar eu nu eram prea îndrăzneaţă ca să mă apropii de dânsul. Mi-a spus că părintele Gherontie a plecat odată de la Târgu Jiu cu trenul, dar pe vremea aceea nu avea bani. Pur şi simplu s-a urcat în tren. A venit un supracontrol şi a fost dat jos din tren. Cuviosul şi-a continuat drumul în sensul de deplasare a trenului. Mergea pe lângă tren, pe terasament şi se împleticea, cum merge de obicei. Trenul însă a rămas pe loc. Nu mai putea porni. Până la urmă, un impiegat a zis: „Urcaţi-l pe nebunul ăsta în tren, că fără el nu pleacă trenul!”. L-au chemat, l-au fluierat, dar nu a vrut să se întoarcă.
Atunci a mers cineva şi l-a luat şi l-a urcat în tren şi imediat a plecat trenul.
(Viorica Cătănoiu, Bucureşti)
