Am hotărât împreună cu soțul meu să plecăm într-o vineri spre Tismana. Era în toamna anului 2004.
Din cauza unor probleme ce trebuiau urgent rezolvate, ne-am abătut din drumul obișnuit de ieșire din Sibiu pe o altă stradă care ne putea scoate din oraș.
La un moment dat, la un semafor îl zăresc pe Cuviosul, care aștepta împreună cu o maică pe trotuar. Nu îmi venea să cred şi, cu bucurie, i-am spus soțului să oprească maşina, că îl văd pe Cuviosul. Au urcat amândoi în maşină şi l-am întrebat unde merge. A zis că la Tismana, aşa că am călătorit împreună. Chiar şi la întoarcerea acasă tot noi i-am adus.
Am aflat că maica își dorea să ajungă la Tismana pentru că nu fusese niciodată, iar Cuviosul luat-o de mână şi i-a zis că o duce el. Au luat-o apoi pe nişte străzi, iar maica, din Sibiu de loc, s-a mirat ce caută pe acolo. Cuviosul i-a zis să meargă după el că trebuie să vină o maşină să-i ducă.
Erau acolo, la semafor, pe marginea drumului, ca să ne aştepte.
Dr. Ioana Popa,
Sibiu
