Înainte de a fi numită stareţă, Cuviosul Gherontie a venit la mine şi mi-a spus: „Uite, îţi dau un pachet de biscuiţi, dar să nu îi mănânci singură!”.
Arăta ambalajul ca vai de capul lui. Dar nu asta conta. Mă gândeam cum să fac, ce vor zice maicile. Am început să-i împart, spunându-le că sunt biscuiţi de la Cuviosul. Ziceau maicile: „Bine că primim o binecuvântare!”. Până la urmă am ajuns să rup biscuiţii în bucăţele mai mici, ca să ajungă la cât mai multe maici. Au fost cu har şi au adus atâta pace… Cuvântul Cuviosului a fost şi un îndemn să îi am în suflet pe toţi. Mi-a dat atunci şi o curea şi o cruce, pe care mi-a spus să le port.
Avea puterea să te ajute pentru ceea ce va urma. I-am simţit rugăciunea pe toată perioada cât Dumnezeu mi-a dat această misiune.
M.M.
