Pe Cuviosul Gherontie l-am zărit, asemenea unei sclipiri, de nenumărate ori în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia în perioada anilor 1998-2007. Chipul acestui om a fost unul firesc, discret, jovial, cald, care, fără să îmi dau seama, mi-a marcat viaţa de seminarist şi, mai apoi, pe cea de student în teologie. Cum? Prin modestia, bonomia şi trăirile pe care le avea în cadrul slujbelor (îmbrăţişarea cerului prin ridicarea mâinilor, împreunarea acestora la rugăciune neîncetată şi însemnarea permanentă cu semnul Sfintei Cruci). Cu toate că manifestările acestui om sfânt păreau pentru noi cei de atunci nişte ieşiri necontrolate, fără noimă, aiuristice, ieşite din sfera normalităţii, ele nu deranjau şi nu atrăgeau atenţia nimănui. De ce oare? Pentru că acest om cu viaţă îmbunătăţită trăia ceea ce spunea şi experimenta prin asceză foamea şi setea după Dumnezeu.
În urmă cu o lună, am avut o întâlnire de câteva ceasuri cu o persoană care îl cunoştea şi găzduia frecvent pe Cuviosul. Aceasta mi-a vorbit cu atâta ardoare şi preţiozitate despre dânsul, încât cele câteva ore de discuţii au trecut asemenea unei clipe care parcă se înveşnicise. După respectiva experienţă, am început să caut, să sap mai adânc şi să citesc tot mai mult despre viaţa acestui nevoitor din zilele noastre. Într-una din zile, aflându-mă în Biblioteca Facultăţii de Teologie din Alba Iulia, împreună cu părintele bibliotecar Cosmin Bufnea am început să-l iscodesc dacă a avut vreo experienţă cu Cuviosul. Părintele, fără să ezite, mi-a spus faptul că în anul 2019, cărţile cel mai des împrumutate din bibliotecă au fost cele două volume apărute despre viaţa şi minunile acestui om cu viaţă sfântă. Ulterior, am găsit că, la începutul anului 2020, pe agenţia de ştiri Basilica a fost adresată întrebarea: Ce cărţi citesc membrii comunităţii @basilica.ro la începutul anului 2020? Deşi nu au putut fi incluse toate răspunsurile în lista respectivă, au fost selectate câteva titluri din sutele de comentarii lăsate pe reţelele de socializare. Surpriza a fost mare şi de data aceasta: prima opţiune de lectură a fost cartea Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos. Până la urmă, nici nu este o surpriză mare, fiindcă sfântul şi sfinţenia atrag oamenii, descoperindu-le tainele lui Dumnezeu. Dragostea pe care i-o port acestui om cu viaţă sfântă, apărut, nu întâmplător în viaţa mea, m-au determinat să scriu câteva rânduri neînsemnate şi fără prea multă acrivie despre acest minunat om ales de Dumnezeu, care acum se bucură şi dănţuieşte împreună cu îngerii în jurul tronului Sfintei Treimi.
Aş dori, de asemenea, să amintesc o scurtă conversaţie pe care a avut-o soţia mea cu o maică de la Mănăstirea Tismana, acolo unde lângă streaşina Sfântului Altar, îşi află odihna trupului Cuviosul Gherontie. Aflându-se în proximitatea mormântului plin de dulciuri, maica a întrebat-o din ce zonă provenim, ea răspunzându-i, fără să ezite, că suntem de obârşie din Aiud. Atunci maica a mărturisit că părintele Gherontie mergea mult prin acest oraş. Am fost surprinşi de respectiva mărturisire, deoarece nu auzisem niciodată că acest om ar fi fost vreodată prin oraşul nostru. El nu mergea întâmplător, fiind chemat de suferinţele celor care au pătimit în temniţele comuniste.
Ca să îndulcească suferinţa oamenilor, Cuviosul mergea prin Aiud în miez de noapte şi se ruga în apropierea penitenciarului, dar şi în scările de bloc la uşile familiilor care aveau necazuri, întristări sau boli, fără ca oamenii pentru care el se ruga să ştie acest lucru. Acest cuvânt al maicii despre Cuviosul Gherontie ne-a cucerit, confirmându-ne încă o dată sfinţenia acestui om şi dându-ne seama, ruşinaţi, că un sfânt ca el poate a trecut şi pe la uşile noastre.
Diac.lect.univ.dr. Răzvan Brudiu,
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia
