Venind de la Craiova cu maşina, Cuviosul mă întreabă dacă ajungem la ,,Nepătată, nestricată…”, rugăciunea de la sfârşitul Pavecerniţei, iar eu îi spun că nu ajungem, deoarece maşina fiind încărcată, nu o să merg pe scurtătură pentru că e drumul plin de gropi şi se strică maşina. Dar, în mintea mea a venit un gând: „Oare ştie de scurtătură? Să văd dacă zice ceva când ajung la ea!”.
Ajungând aproape de Rovinari, am văzut că se ruga foarte concentrat, absent la tot ce era în jur, îl auzeam în spate, dar nu puteam înţelege niciun cuvânt. Aşa am trecut de drumul care o lua pe scurtătură şi înaintam pe un drum care era drept câţiva km. Din faţă venea coloană de maşini. Al doilea şofer din coloană nu a mai avut răbdare şi a intrat în depăşire. Eu am virat dreapta până aproape în şanţ, primul din coloană a virat stânga şi, la milimetru, am trecut toate cele trei maşini, fără să ne atingem.
După ce mi-am revenit, am zis în gând: „Rugăciunile Cuviosului m-au salvat!”. Cuviosul începe să strige: „Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie Doamne! Vezi plopii aceia?” – şi arăta cu mâna spre drumul cu scurtătură.
m.X.
