Fetița mea era bolnăvioară și a primit un tratament inadecvat. Avea dureri de burtică și noi sufeream cumplit.
Într-o seară, mama Florina îmi zice să pun cartea Cuviosului în pătuțul fetiței. Fetița nu a avut dureri în acea noapte, a dormit bine, iar noi ne-am odihnit. Atunci i-am mulțumit Cuviosului și apoi am pus cartea deoparte, urmând ca pentru o perioadă lungă de timp să îmi uit bătrânelul pe un raft într-o comodă. Dar el nu s-a supărat.
A doua oară când am ajuns la capătul puterilor, a fost alături de mine! Din nou fetița era foarte agitată și a trebuit să plec cu ea la părinții mei unde primeam ajutor. Cartea în original rămăsese în toate aceste luni la mine, deși vorba fusese să o xeroxez și să o înapoiez, dar de câte ori trebuia să o înapoiez, apărea un obstacol. De data aceasta, am luat cartea cu mine la părinții mei, pentru că mama Florina stă în apropierea locuinței lor și aveam gândul să i-o dau. De unde era să știu că de fapt Cuviosul voia să meargă cu mine să trecem împreună prin încercarea care urma?
Fetița plângea mult, a avut un virus și apoi rujeolă. Făcea temperatură și noi eram întristați, obosiți și îngrijorați. Mi-am adus aminte că aveam cartea cu mine și mereu o atingeam pe fetiță cu ea, vorbeam cu Cuviosul. Fetița a trecut cu bine peste această perioadă și trebuia să mergem la analize. În ziua analizelor, am luat cartea, pentru ca în drum să i-o las mamei Florina, dar ea nu era acasă. Am pus cartea pe locul de lângă fetiță și i-am spus Cuviosului să mijlocească el la Dumnezeu să se întâmple ce era mai bine pentru noi în ziua aceea.
Astfel, când am ajuns cu fetița la analize, asistentele mi-au spus că nu i le pot face atunci, ci în două săptămâni, pentru că nu era complet recuperată în urma virozei. Noi ne-am bucurat pentru că în adâncul sufletului știam că nu mai este nevoie de analize și tratament, pentru că fetița era cu adevărat bine și bine este până în ziua de astăzi!
Claudia Mădălina Nicoliţa-Burci,
Craiova
