Cuviosul era cunoscut peste tot. Avea darul înainte-vederii.
Când a mers în pelerinaj la Mănăstirea Boian, i-a spus unui părinte de la Mănăstirea Bănceni, care era cu ei: „Ştii ce mi-ar trebui mie? Un coniac!”. Toţi au râs, dar chiar în acea zi părintele primise o sticlă de coniac.
Şi l-a simţit părintele că are trăire şi că face pe nebunul şi i-a dat sticla. A dat la toţi să bea câte trei guri, de comuniune.
Bianca Buşe,
Marghita, jud. Bihor
