La scurtă vreme după ce am primit primele patru volume cu mărturii despre Cuviosul, l-am visat înspre dimineaţă. Când am deschis ochii, aveam o bucurie, ca o dulceaţă în suflet. Mi-a vorbit şi l-am întrebat despre o problemă care mă frământă în viaţa de zi cu zi, legată de serviciu. I-am spus că de 30 de ani lucrez la BCR pe un post cu multe responsabilităţi, cu foarte multă muncă pentru care nu sunt plătită corespunzător, pentru că salariaţilor cu vechime mare li s-a făcut o mărire de salariu foarte mică. L-am întrebat apoi: „Ce să fac? Să plec de acolo?”. A stat câteva momente şi mi-a zis: „Rămâi la bancă! O să-ţi mai mărească şi salariul!”.
În vis era îmbrăcat cu o camaşă albă şi stătea la o masă albă, cu mai multe persoane. Eu am mers la el şi i-am dus o farfurie cu ciorbă, insistând să mănânce. Se juca cu mâinile într-un mod ghiduş, iar când i-am zis: „Cuvioase, pot să vă întreb ceva?” şi-a dat capul pe spate şi a început să râdă cu o privire care parcă spunea, foarte asumat: „Ei, hai că te ascult!”.
Mi-a atras apoi atenţia la fusta pe care o purtam. Parcă era o fustă lungă, dar cu un sliț într-o parte, până la genunchi. Cuviosul m-a dojenit cu o candoare pe care nu o pot descrie: „Uite, ce bine că ai fusta lungă, dar la ce îţi foloseşte acel şliţ?”. Mă întreb dacă nu cumva am citit în carte despre dojana cu fusta, făcută unei doamne, şi poate mi-a rămas în subconştient. Precum Toma, mai apar îndoieli, oricum a fost trăirea mea şi pot spune acum că l-am cunoscut pe Cuviosul, chiar dacă doar în vis. A fost atât de real şi foarte frumos totul!
Referitor la serviciu, a fost cum a zis Cuviosul: după câteva luni, mi s-a mărit salariul!
Ec. Lili Burtea,
Tecuci
