Aş dori să vă relatez o întâmplare care s-a petrecut anul acesta, în luna august.
Părinţii mei, în timpul verii, urcă cu animalele într-un munte care se numeşte Runc. Având în vedere că era vorba de dus câteva vaci, ei au căzut de acord să mai cheme în ajutor încă un vecin. S-au trezit de dimineaţă şi au pornit la drum. Pe drum ei au întâmpinat foarte multe obstacole. De exemplu, animalele fugeau haotic prin pădure şi cu foarte mare efort au ajuns la destinaţie.
Într-una din zile, am urcat şi eu pe munte şi am început să îi povestesc mamei mele despre Cuviosul Gherontie. Mama a rămas extrem de surprinsă de felul în care eu îl rugam să mijlocească la Dumnezeu când mă aflam într-o dificultate. Trecând zilele pe nesimţite, a sosit timpul să ne reîntoarcem acasă. Cu toţii eram îngrijoraţi cum va fi cu transportarea animalelor, având în vedere că erau de parcurs 8 km pe drum forestier. Mama s-a uitat la mine şi a zis: „Numai dacă te va ajuta Cuviosul…”.
Vă mărturisim că mari emoţii am avut că nu o să fie bine, dar prin mijlocirea Cuviosului, animalele au mers foarte liniştite pe drum şi am ajuns într-un timp foarte bun acasă (8 km în 2 ore).
Mulţumim, Doamne, că te milostiveşti şi ne ajuţi la nevoie prin rugăciunile sfinţilor tăi!
Cu recunoştinţă,
Ileana şi Elena B.
