18.12.2014, în timp ce îi povesteam Cuviosului întâmplarea
În urmă cu cinci ani, în vara lui 2014, am mers să îl vizităm pe Cuviosul Gherontie, împreună cu cei trei copii. Cel mic abia împlinise un an. După ce am vorbit şi ne-am rugat împreună, am vrut să plecăm, deoarece până acasă aveam de făcut un drum de aproape 300 de kilometri.
Cuviosul a început să picteze şi în micile pauze pe care le făcea ne întreba diferite lucruri despre planurile noastre de viitor, despre copii, despre serviciu. Pentru că se făcea seară, i-am spus că vrem să plecăm, dar nici în ruptul capului nu a vrut să ne lase, până după ora 22. Ne-a tot amânat cu diverse pretexte: „Nu încă, nu încă!”. Nu mai ştiam ce să credem. La un moment dat, chiar dânsul ne-a trimis spre acasă: „Dragă, plecaţi către casă! Nu vedeţi că-i târziu?”. Întuneric fiind, am rătăcit drumul. Am mers aşa vreo doi kilometri. Când am început să ne întrebăm dacă este bine pe unde mergem, a sunat telefonul şi ne-au spus să ne întoarcem că nu am luat-o pe drumul bun.
Pe la ora 3 dimineaţa, când mai aveam vreo 60 de kilometri până acasă, ne-a sărit o roată din faţă de la maşină. Cu o zi înainte fusesem cu maşina la reparat, iar mai târziu s-a dovedit că roata nu fusese strânsă bine. Deşi aveam viteză, iar riscul de accidente grave în aceste situaţii este mare, noi ne-am ales doar cu o sperietură, iar maşina cu avarii mult sub ceea ce am înţeles ulterior că putea să fie. Slavă Domnului că nu mai era nicio maşină pe drum în acel moment!
Ne-am întrebat mult timp de ce a trebuit să trecem prin experienţa aceasta şi de ce Cuviosul nu ne-a atras atenţia mai clar asupra problemei. Încă nu am găsit un răspuns suficient de limpede, poate o să îl aflăm dincolo…
La câteva luni, l-am căutat din nou pe Cuviosul Gherontie şi i-am povestit despre cele întâmplate. Ne-a spus doar atât: „Mulţumiţi Domnului! Mulţumiţi! Că tot veţi reuşi până la urmă!”.
Ce este sigur pentru noi e faptul că am fost ocrotiţi prin rugăciunile Cuviosului, dar şi prin rugăciunile alături de el şi prin efortul de a-l căuta. Restul poate nici nu mai contează. (Anca Trifa)
