În interiorul sediului nou al Facultății de Teologie Ortodoxă din Timişoara se pregătea amenajarea unui paraclis, acesta având nevoie de iconostas, icoane și alte obiecte.
În iarna anului 2021, primesc vizita șefului meu pe administrație, care îmi aduce la cunoștință faptul că Universitatea de Vest va achiziționa anumite aparaturi pentru sediul de lângă noi, un centru de cercetare, care nu era încă renovat. Astfel, o parte din cutiile uriașe urmau să fie depozitate în paraclisul facultăţii, cu promisiunea că îl vor elibera în primăvara anului 2022.
Între timp, Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan al Banatului a vorbit cu un tâmplar din Arad să lucreze iconostasul pentru paraclis. Pe la jumătatea lunii iulie, acesta a fost gata. Urma să vină să îl monteze, dar paraclisul era blocat de cutiile care nu fuseseră scoase conform promisiunii făcute atunci când le-au adus. Acestea nu puteau fi mutate de noi, angajații Facultății, și nici de angajații Universității, ci doar de firma care le-a transportat până la noi.
Pot spune că presiunea era foarte mare, pentru că nimeni nu înțelegea cum de nu poți muta niște cutii doar câțiva metri mai încolo. Directorul adjunct administrativ mi-a promis că va vorbi cu furnizorii să vină să le mute. Timpul trecea, iar eu în 10 iulie urma să plec la mare. După o săptămână, când am revenit în Timișoara, întâmplarea a fost că eu am contactat noul virus și am fost nevoită să mai stau acasă încă o săptămână. Între timp, Părintele mitropolit Ioan a vorbit la Universitate pentru mutarea acelor cutii, dar fără rezultat.
Abia în 25 iulie m-am întors la serviciu şi a trebuit să merg la sediul Universității, la Biroul „Resurse Umane”, pentru a duce documentul cu concediul medical. M-am gândit atunci că este o ocazie numai bună să intru în biroul directorului adjunct și să-i reamintesc de problema noastră cu aceste cutii.
Înainte să intru, m-am rugat şi Cuviosului Gherontie să mă ajute să-mi adun cuvintele și să se poată rezolva problema mutării acestor cutii. Am vorbit cu domnul director, mi-a spus că nu au răspuns furnizorii, dar el are ședință la ora 11:00 și va discuta despre asta acolo și că ne auzim pe la prânz.
M-am întors la Facultate cu speranța unui răspuns pozitiv din partea lor. Când am intrat în birou, am văzut pe raftul de cărți pe care-l am Acatistul Cuviosului Gherontie. L-am luat în mână și am zis: „Cuvioase dacă ne ajuți să se mute acele cutii, eu îți promit că-ți voi citi Acatistul!”. Eu îl primisem de mult însă nu am reușit să-l citesc nici măcar o dată, spunându-mi că o să-l citesc eu cândva…
Minunea a fost că în mai puţin de o oră am fost anunţată că s-a rezolvat problema! După ce s-a eliberat paraclisul de cutii, părintele care se ocupa cu montarea iconostasului a fost uimit cum s-a rezolvat totul așa repede, chiar m-a felicitat, dar i-am spus doar: „Cu multă rugăciune!”. Bineînțeles că acea rugăciune era adresată Cuviosului Gherontie, care nu a întârziat să ne ajute, așa cum face el mereu când îi ceri ajutorul.
Pot spune cu mâna pe inimă, că nu trebuie să ezitați în a cere ajutorul sfinților lui Dumnezeu, și mai ales al sfinților români. Poate vă întrebați dacă mi-am ţinut promisiunea! Da, am citit Acatistul Cuviosului în acea seară, iar de atunci de multe ori, atât pentru mine, cât şi pentru semenii aflaţi în nevoi!
Admin. Irina Lazăr,
Timișoara
