Din clipa în care l-am văzut, a început să se aprindă în inima mea dorinţa de a-l cunoaşte şi de a sta mai mult în preajma lui. Prima întâlnire cu Cuviosul a fost la înmormântarea Părintelui Justin Pârvu. Una dintre maici mi-a propus să merg cu prietena mea să-l cunoaştem.
Mergând spre el, de cum ne-a văzut, a început să ne vorbească ca unor apropiaţi şi cunoscuţi ai săi. Avea o înfăţişare caldă, primitoare, se oglindea în el un suflet de copil. În timp ce mergeam spre el, eram mâhnită pentru că mă războiau nişte gânduri de îndoială asupra sfinţeniei Părintelui Justin. În timp ce cugetam cum să scap de aceste gânduri, Cuviosul îmi întinde dintr-odată o iconiţă cu Părintele Justin, arătându-mi prin gesturile sale expresive: „Ia-l, să-ţi fie ocrotitor şi nu te mai îndoi!”. Din clipa aceea mi-a dispărut orice urmă de îndoială. Mi-a cunoscut oful nerostit şi m-a ferit de cursele viclene ale diavolului. Mai târziu a spus despre Părintele Justin că aşa cum l-am pus în mormânt, tot aşa îl vom scoate, probabil că s-a referit la Sfinte Moaşte.
O monahie, Mănăstirea Petru Vodă
