Când a murit părintele Iustin Pârvu, ne-a spus: „Mă duc la o moarte sfântă!”.
Am anunţat la Mănăstirea Petru Vodă că vom merge cu Cuviosul şi ne-au pregătit locuri de cazare. După ce am ajuns, iar Cuviosul s-a asigurat că avem unde dormi, nu l-am mai văzut până la plecare. Eram îngrijoraţi că s-ar putea să nu îl mai găsim în mulţimea de acolo.
După terminarea înmormântării, l-am văzut înconjurat de foarte mulţi oameni. Făcea câţiva paşi singur, şi alţi oameni se adunau în jurul lui. Şi tot aşa. Cuviosul… cu tratamentele lui! Dădea oameni cap în cap, gâdila, pupa pe frunte…
Două femei care au văzut ce face Cuviosul, auzind reacţiile celor deja „ciocăniţi”, s-au dus la el să îl roage să le dea cap în cap: „Fă-ne şi pe noi!”.
M.P.
