În urmă cu aproape două luni, am aflat că a apărut cel de-al treilea volum despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos. Tare m-am bucurat de această veste şi îmi doream cu ardoare să intru în posesia lui. Am luat legătura cu prietena mea, Ileana P., profesoară de religie, care îmi oferise și volumele precedente, spre a mă ajuta să procur și această carte. Spre tristețea mea, nu a putut să îmi îndeplinească această dorință. Am încercat apoi prin alte relații, prin alte căi, dar parcă dorința mea se ciocnea de ziduri. Atunci am gândit: ,,Cuviosul Gherontie nu vrea sa vină la mine, netrebnica!”.
Au trecut aproximativ două luni de zile, în care căutările mele se dovedeau a fi zadarnice. Într-o zi de vineri, m-am întâlnit cu profesorul meu de muzică psaltică în fața incintei unde ne desfășurăm cursurile. Eram împreună cu fiul meu mai mic și purtam sub braț niște cărți ortodoxe, recent cumpărate. Dintr-o dată, după salut, mi-a venit așa ca din străfundul inimii să-l întreb dacă nu știe cum sau de unde să procur cartea Cuviosului Gherontie. Răspunsul domnului profesor nu era cel așteptat de mine: acesta a privit spre pământ, oarecum stânjenit sau surprins de întrebarea pe care i-am adresat-o. În momentul acela nu mi-a dat niciun răspuns, ca și când nu a auzit ceea ce l-am întrebat. Peste câteva minute, când ne aflam în sala de cursuri, domnul profesor, cu chip zâmbitor, scoase din rucsac câteva exemplare din volumul 3 cu mărturii despre Cuviosul Gherontie, dintre care, pe prima mi-a oferit-o mie, iar alta, unui preot drag nouă.
Să vă spun câtă bucurie, câte lacrimi, ce trăire, cât har, am găsit în paginile acestei cărți?! Cuvintele sunt mult prea sărace pentru a etala sfințenia, iubirea jertfelnică a Cuviosului față de noi toți. Nu l-am cunoscut personal, atât cât a fost printre noi, dar l-am descoperit aici, pe file de carte, prin mărturiile atâtor oameni care au avut bucuria, privilegiul de a fi alături de acest Sfânt contemporan cu noi.
Acum, am înțeles că Sfinții nu vin atunci când vrem noi – dar întotdeauna vin sau ni se descoperă la timp, când avem cel mai mult nevoie de ei. Mulțumim, Cuvioase Gherontie, și te rugăm ca de acolo, din Raiul desfătării, să te rogi lui Hristos și pentru noi păcătoșii!
Maria-Lucia Cornea,
