Cuviosul a intervenit de multe ori în viaţa mea, cu ajutor direct, astfel că, încet-încet, am ajuns să văd cu adevărat cine era. La un moment dat, mi-a spus în mod repetat: „Dragă, eşti palidă ca moartea!”. După câteva luni, am descoperit că am o infecţie foarte urâtă, am ajuns la timp la medic şi totul a trecut cu bine.
Eram uimită cât de conştient era Cuviosul de tot ce se întâmpla în jurul lui. Când ne vizita, am prins multe momente în care s-a comportat absolut normal. Am rămas la un moment dat să strâng masa după mai multe persoane. Eu eram atât de obosită… şi s-a oferit să mă ajute: „Hai, dragă, să te ajut, că uite că te-au lăsat singură!”. A adunat repede de pe masă, apoi mi le-a pus pe toate la loc, m-a ajutat inclusiv să spăl vasele şi să îmi termin treaba. Foarte repede s-a întâmplat totul, de parcă ar fi trecut două-trei minute! Mi-a uşurat prin prezenţa lui povara pe care o aveam.
În fiecare zi trăită alături de Cuviosul s-a întâmplat ceva, dar a intervenit obişnuinţa. La un moment dat, am fost opărită pe toată faţa şi totuşi nu mi-a rămas niciun semn. Cineva a scăpat o brichetă în oala cu supă, iar eu am vrut să o scot, dar a explodat, iar apa care fierbea mi-a venit pe faţă. Toată am fost arsă! Am fost foarte rău, dar m-am vindecat. Cuviosul era acolo şi atât de mult s-a rugat pentru mine!
„Lasă, dragă, că are ispite!”
Am văzut persoane care îl blamau pe Cuviosul şi altele care erau în stare să îl ia în braţe! Odată, cineva l-a scos afară de la Liturghie la o mănăstire, iar Cuviosul le-a spus celor care îi luau apărarea: „Lasă, dragă, că are ispite!”. A fost atât de fericit că a trăit asta! L-a luat apoi în braţe pe cel care l-a apărat şi i-a spus: „Vai, dragă! Mi-ai luat apărarea! Dar las-o, că are ispite!”. Era greu să înţelegi lucrarea Cuviosului.
Ec. Ancuţa-Laura Tămăşan,
Satu Mare
