Prima scenă pe care mi-o amintesc cu el la Ierusalim a fost când mergeam pe stradă, noi fiind cazaţi în apropiere de biserica românească din Ierusalim, care se află în cartierul evreilor „ultrareligioşi”.
Când aceştia ne scuipau şi strigau în urma noastră „goimi”, adică spurcaţi, Cuviosul Gherontie rămânea în spatele grupului şi scuipa şi el, aşa cum ştim că proceda în anumite situaţii. Ba, odată, i-a strigat unuia care lucra la o benzinărie să nu mai fumeze că o să se îmbolnăvească de cancer.
Una din „glumele” sale, pe care le făcea în mod frecvent, era să pună mâna pe nişte fete în timp ce ne aflam la cumpărături, în cetate, iar când acestea au alertat poliţiştii, el, cu un zâmbet nevinovat, a arătat către noi, spunând: „Ei au făcut-o!”.
Nu îi plăcea să îl considere lumea sfânt şi adesea făcea gesturi ca să îi smintească pe cei din jur. Odată, de pildă, pe holul hotelului, şi-a lăsat pantalonii în vine.
Raluca Prelipceanu, Paris
