A venit și rândul meu să vorbesc despre lucrarea Cuviosului în viața mea. Şi nu a fost puțină! Prima dată când am auzit despre Cuviosul Gherontie a fost în anul 2007, de la cumnatul meu, părintele Daniel Greu, care îl cunoștea din vremea când era elev la Seminarul Teologic din Alba Iulia. Mi-a povestit câte ceva despre acest bătrânel minunat, nebun pentru Hristos. Mi-a stârnit mult curiozitatea și m-a impresionat că există un astfel de om, dorindu-mi să îl întâlnesc și eu cândva.
În 2 martie 2008, am fost în vizită la Alba Iulia la niște prieteni, împreună cu viitorul soţ (nu eram căsătoriți atunci). Era duminică și am mers și la catedrală. Era slujbă și, stând în biserică, am zărit un bătrânel asemenea cu cel descris de cumnatul meu. M-am gândit că sigur e Cuviosul Gherontie și am mers la el bucuroasă tare. I-am spus că eu îl cunosc, că mi-a povestit părintele Daniel despre el (Cuviosul îmi spunea că nu știe cine este) și că mă bucur că l-am întâlnit.
Tocmai se terminase Sfânta Liturghie și m-a întrebat dacă Înaltpreasfinţitul Andrei m-a binecuvântat. I-am spus că nu și atunci Cuviosul m-a luat și m-a dus prin mulțime, înghesuindu-ne și strecurându-se (stătea mai multă lume pentru binecuvântare) până când, în câteva clipe, am ajuns în fața Înaltpreasfinţitului, iar Cuviosul îi spunea să mă binecuvânteze, că nu m-a binecuvântat. Pe tot parcursul nostru le spunea oamenilor să mă lase să trec că eu nu am fost binecuvântată!
M-am bucurat că l-am întâlnit și, prinsă între oameni, nu l-am mai văzut, însă eram tare fericită că am apucat să îi spun câteva vorbe. Ieșind din catedrală, îi povesteam cu entuziasm prietenului meu cele întâmplate, iar când am ajuns în parcarea din fața catedralei, îl zăresc iar pe Cuviosul lângă o mașină, însoțit de încă două persoane (ulterior am aflat că erau părintele Dorin şi doamna Monica). Mi-a venit o bucurie, încât nu am putut sta pe loc și i-am spus viitorului soţ că mă duc iar să vorbesc cu dânsul. El nu a dorit să vină, spunând că nu vrea să deranjeze oamenii. Însă eu n-am renunțat la idee și am luat o iconiță repede de la magazinul bisericesc și am mers la Cuviosul. I-am spus din nou că eu îl cunosc și vreau să îi dăruiesc o iconiță și că mă bucur că l-am întâlnit.
M-a întrebat dacă am venit singură, i-am spus că nu, iar mai apoi m-a întrebat de ce doar eu am mers la el. Cred că am răspuns ceva din complezență, însă el insista de ce nu au venit și ceilalți. Ştia că nu am zis adevărul… Apoi mi-a spus că am un suflet bun și a început să caute în niște pungi să îmi dea ceva. A scos o iconiță și o cruce mare de lemn, de preot, și mi le-a dăruit. Mă trăsese în maşină (dânsul stătea pe scaunul din faţă). Ne-am strâns în brațe și ne-am luat rămas bun, eu cu sufletul plin de o bucurie imensă. În acea zi am simțit că plutesc la propriu, simţeam o fericire pe care nicicând nu am mai trăit-o.
A trecut timpul, iar anul trecut, în data de 2 martie 2023, după fix 15 ani, am primit nişte fotografii pe WhatsApp de la cumnatul meu. Erau fotografii cu Cuviosul și cu mine, din 2 martie 2008, făcute de doamna Monica. Am rămas fără cuvinte, eu nici nu mai ştiam de poze, însă se pare că, încă de atunci, fără să îmi dau seama, Cuviosul Gherontie a început să lucreze în viața mea. Mi-a spus doamna Monica, ulterior, că i-am dat adresa de email, dar, cum nu le-a trimis în aceeaşi zi, nu au mai ajuns la destinatar, dar şi că îl rugase pe Cuviosul să facă cumva să dea de mine… Iar Dumnezeu a rânduit ca, după fix 15 ani, în aceeași zi, cumnatul meu să vorbească cu doamna Monica despre Cuviosul, după ce au tot amânat discuţia respectivă câteva zile… Dânsa l-a întrebat dacă cineva din familia lui l-a cunoscut pe Cuviosul şi părintele i-a povestit pe scurt întâmplarea mea. Atunci a făcut legătura şi i-a trimis fotografiile salvate în calculator „2 mai 2008_Cuviosul cu tânăra de la Cluj”. Cumnatul meu i-a confirmat că eu sunt…
Ce minune a făcut Cuviosul pentru mine și cât de binecuvântată sunt de așa o bucurie să am eu fotografii el!
IT Florica Bărnuţiu,
Cluj-Napoca
