Simţeam în suflet că, odată cu începerea şcolii în format fizic, va veni ziua în care să mă infectez cu virusul SARS-CoV-2. Mai avusesem, imediat după impunerea restricţiilor, în martie 2020, simptome foarte asemănătoare cu cele semnalate ca fiind date de virus, dar au trecut cu biosept, biomicin şi tinctură de propolis şi, fără îndoială, rugăciunile la Cuviosul Gherontie (el nu excludea tratamentele, inclusiv cu antibiotice, când situaţia o impunea!). Atunci am fost foarte speriată la gândul că aş putea trece printr-o experienţă asemănătoare celor prezentate în mass-media: izoletă, izolare, spitalizare etc.
Când se anunţa ridicarea restricţiilor, pe la mijlocul lunii februarie 2022, am fost testată pozitiv. Am făcut o formă relativ uşoară, astfel că în primele zile îmi făceam planuri că voi putea să mă rog şi să citesc mai mult, dar m-am lovit de o lipsă de concentrare cum nu mi-a fost dat să trăiesc. Nici măcar rugăciuni scurte nu puteam rosti un timp mai îndelungat…
Mi-am reînceput activitatea, deşi aveam perioade când încă mai făceam febră. Auzisem că acest virus „loveşte” punctele nevralgice în organism, dar mă ştiam fără probleme de sănătate. În ziua a 11-a de la testare, am simţit un junghi puternic în zona rinichiului stâng. Atunci, mi-am amintit că mai simţisem în urmă cu patru luni ceva asemănător, dar a trecut la un minut după ce am pus poza Cuviosului. Era chiar în ziua de 21 octombrie 2021, când se împlineau trei ani de la înmormântarea lui, şi când la Alba Iulia sunt sărbătoriţi Sfinţii Transilvăneni Mărturisitori pentru Ortodoxie, canonizaţi aici la 21 octombrie 1955: Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Mucenicul Nicolae Oprea de la Sălişte. Îmi propusesem să merg la un ecograf, dar situaţia din spitale m-a făcut să amân: teste, riscul mare de infectare etc.
Am luat imediat poza Cuviosului şi l-am rugat să repete minunea. Nu s-a întâmplat cum am crezut eu, dar mi-a demonstrat din nou că ştie el mai bine ce face. După cinci ore de dureri groaznice, cu rugăciuni către Cuviosul, a cărui poză o lipisem de mine, am ajuns la Urgenţe, iar după administrarea unui calmant, am aflat încă o dată (pentru a nu ştiu câta oară) cum m-a ocrotit el. Trebuie să mărturisesc şi faptul că, înainte de a pleca la spital, am avut o foarte mare ispită, şi anume să nu iau fotografia Cuviosului cu mine, că m-am rugat degeaba, că nu m-a ajutat, că m-am chinuit atâta, că tot la Urgenţe ajung… A biruit gândul care a spus: „Nu plec fără Cuviosul!”. Şi am luat la spital cu mine doar trei lucruri: fotografia Cuviosului, cartea de identitate şi telefonul.
În urma CT-ului, s-a descoperit că o piatră, deloc mică (9mm), plecase din rinichi şi ajunsese deja în vezică. Am realizat cât de mare a fost intervenţia Cuviosului abia după ce am văzut uimirea medicului de la urgenţe, a radiologului, a urologului şi a medicului de familie şi, mai ales, după ce m-am documentat… Chiar că fusesem o „norocoasă”, cum mi-au zis toţi, ţinând cont de implicaţiile medicale ale unei astfel de colici renale. Doar că „norocul” meu a fost chiar Cuviosul!
Mai aveam de trecut un hop. Mă avertizase şi medicul de familie că, până nu elimin piatra din vezică, riscul de infecţie renală este mare. Am mai avut câteva episoade de avertizare că e acolo. Se apropia Buna Vestire. Ne-am amintit cu soţul meu, la fel ca în fiecare an, cum ne spunea Cuviosul în preajma acestei sărbători: „Dragă, să vedeţi ce bucurie o să vă facă Maica Domnului de Buna Vestire!” sau „Dragă, nu v-a făcut Maica Domnului nicio bucurie de Buna Vestire?”. Nu aveam nimic în minte, pentru că, fiind gândul Cuviosului şi în duhul lui, putea să fie o bucurie în legătură cu te miri ce!
În ziua praznicului, când am ajuns de la şcoală, mă aştepta în faţa porţii o maşină de la o firmă de curierat care ne aducea de la Craiova un număr de volume cu mărturii… Am avut o poveste în gând cu Cuviosul în care îi aduceam aminte de zilele de Buna Vestire petrecute împreună şi l-am întrebat: „Cuvioase, oare cărţile tale sunt bucuriile de astăzi?”. După o vreme, am simţit un junghi în zona vezicii. La scurt timp, am eliminat piatra fără nicio durere!
Prin mijlocirea Cuviosului, am mai adăugat în listă o bucurie primită de la Maica Domnului de Buna Vestire!
Prof. dr. Monica Opriş,
Alba Iulia
