La patruzeci de zile după ce am intrat în mănăstire, părinţii mei veneau la mine şi pe drum au avut un accident foarte grav, undeva pe la Lacul Roşu. L-am sunat repede pe Cuviosul, că nu știam ce să fac. El așa se ruga, ca şi cum ar fi spus în locul meu: „Doamne, nu știu cum să mulțumim la Dumnezeu că sunt în viață, că trebuia să fie morți!”.
Îmi arăta cum să mă rog. S-a rugat mult și pentru ei, dar și pentru mine, mi-a dat multă putere. Tata fusese într-adevăr resuscitat şi şi-a revenit. Au fost foarte grav accidentaţi amândoi, dar au scăpat cu viață și astăzi sunt bine, cu mila Domnului.
Rasofora Emanuela,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
