Doamne, cât nu am crezut că cineva are atâta putere să se roage pentru mine! Povestea e scurtă, dar a avut un impact foarte mare pentru mine şi cei din jur!
Era vara anului 2022, când eu lucram într-o fabrică de automotive. Foarte greu şi fizic, şi psihic… Soţul meu a venit acasă şi mi-a spus că la dispecerat, la Ambulanţă s-a scos la concurs un post. Am refuzat orice discuţie despre acest lucru, deşi inclusiv fratele meu şi cumnata mea, care erau la noi în vizită, au insistat şi ei să încerc.
La trei zile de la discuţie, doamna preoteasă Anișoara Vlad, care venise la mine la terapie, mi-a povestit despre Cuviosul Gherontie, aducându-mi o poză cu el şi Acatistul. Le-am băgat prin poșetă de ruşinea dânsei, fără a mă gândi niciodată la ce va urma. La o dată ulterioară, când doamna preoteasă a revenit la mine, mi-a adus volumul 4 din scrierile şi întâmplările cu Cuviosul. Cartea s-a umplut de praf, eu neatingându-mă de ea.
Într-o seară m-a lovit ceva… un gând poate, nu ştiu să descriu… dar am luat cartea şi Acatistul, am citit câteva povestioare, fără să mă gândesc că după aceea eu voi reuşi să învăț într-o noapte ce era în bibliografia pentru examen. A fost incredibil… dimineaţa ştiam tot! Nu îmi explic cum! La câteva zile a fost concursul şi eu am fost admisă cu brio şi am un loc de muncă ce mi se potrivește „mănușă”.
Iar poza Cuviosului a făcut minuni. Aveam o durere de nedescris la umărul drept. Doamna preoteasă îmi spunea că dânsa, dacă are durere de cap, de ureche, pune poza Cuviosului şi îi trece. Ei, seara am pus poza pe umăr şi am uitat de ea. Am simţit după ceva timp că îmi alunecă ceva pe mână. Era poza. Am luat-o încet şi am mișcat mâna încet, de frica durerii şi, surprinzător, nu am mai avut nicio durere!
Mulţumesc din toată inima mea Cuviosului Gherontie, care mă ajută şi-i luminează şi fiului meu mintea pentru a învăţa la facultatea de medicină. Îl iubesc cu toată ființa mea pe Cuviosul meu!
Violeta Bozan,
Deva
