Mai întâi, prietenul Dianei
L-am cunoscut indirect. Am o prietenă care de multe ori îmi spune că pleacă la duhovnicul ei, să se spovedească, la Mănăstirea Lainici și că, la întoarcere, va trece și pe la Cuviosul Gherontie, la Mănăstirea Tismana (ea fiind din Iași). Îmi povestea despre el cu entuziasm. L-a cunoscut în timpul vieții, la Alba Iulia dar, cum se întâmplă adesea să nu reții informații despre oameni și locuri care nu au directă legătură cu experiențele tale, nu le-am asimilat în forma/ cantitatea în care mi-au fost livrate.
Cartea
După ceva vreme, fiind într-un pelerinaj, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Sighişoara, la pangar, unde te așteaptă zeci de titluri de cărți, care mai de care mai atrăgătoare duhovnicește, am pus la întâmplare mâna pe o carte care se afla într-un teanc cu mai multe, amestecate. Nu am văzut coperta. Am luat-o pe prima care se afla la îndemână, să o răsfoiesc. Era volumul al treilea de mărturii despre Cuviosul Gherontie. Nu știam că erau publicate și cărți despre el. Primul gând cu cartea în mână a fost: Prietenul Dianei. Nu am răsfoit-o, cu gând să cumpăr două exemplare, unul și pentru ea. Nu am găsit încă un exemplar, așa că l-am luat doar pe acela, urmând să-i fac în Iași o copie broșată și prietenei mele, ca dar.
Surpriza
În autocar am căutat pe Internet să văd de unde pot comanda și primele două volume de mărturii. Nu am găsit variante, așa că am căutat direct mărturii disponibile. Prima care mi-a apărut după search a fost, nici mai mult nici mai puțin, cea intitulată: Dar ce, dragă, n-ai destule cărți acasă? Ce-ți mai trebuie altele? A fost, doar titlul, citindu-l, ca un duș rece: primul contact cu duhul Cuviosului. Știa ce știa!
Lucrurile poate nu au început aici, ci mai înainte, fără să conștientizez. Dar sigur nu s-au oprit aici!
Continuarea poveștii cu cărți
La întoarcerea în Iași, am găsit la Diana primele două volume de mărturii. Nu îl avea și pe-al treilea. Așa că am făcut copii broșate după toate volumele și ne-am… completat. Am făcut mai multe exemplare, ca dar viitorilor (atunci) prieteni mărturisitori ai Cuviosului.
Un mormânt. La Tismana
După câteva luni, în vară, m-am înscris într-o excursie-pelerinaj. Pe lista de obiective era și Mănăstirea Tismana, dar nu am făcut conexiunea. Abia cu o zi înainte de a ajunge, am conștientizat: Cuviosul a rânduit să ajung la el! Mă mustram că am plecat fără daruri, cum/ câte aș fi vrut, și nu aveam cum să iau în drum.
Am ajuns la mănăstire și, fiindcă nu știam unde e, am întrebat de mormântul Cuviosului. Mi-am lăsat grupul, care s-a dus întâi să viziteze mănăstirea și, ca să evit aglomerația, am plecat singură înainte. Cu emoție am ajuns la mormântul discret, plin de candele și flori. După puțină vreme a venit lângă mine o măicuță. Am intrat în vorbă cu ea și i-am povestit, cu entuziasm, episodul cu cărțile și drumul la Tismana, fără să conștientizez unde ajung. Mi-a spus să merg la pangar, să văd dacă mai au exemplare. La plecare, nefiind pregătită cu daruri, cum ar fi trebuit, i-am lăsat maicii puțină tămâie și o sumă de bani, cu rugămintea să cumpere, dacă poate, 1 litru de ulei de măsline să aprindă la candela de la mormânt. Și am plecat, cu bucurie în suflet, convinsă fiind că nu întâmplător am ajuns acolo.
La pangar am găsit disponibil doar volumul 3 de mărturii. Și, surpriză, cărticica în care se află Acatistul Cuviosului și informații despre viața lui. Am luat câteva exemplare din fiecare, inclusiv câteva fotografii ale Cuviosului, pentru a le dărui celor care erau deja la începutul prieteniei cu el.
Măicuța cu daruri
Înainte de a părăsi curtea mănăstirii, m-am oprit să aprind lumânări și, în mulțimea de oameni care deja forfoteau spre autocar, am văzut-o pe măicuța cu care vorbisem la mormânt alergând după mine. Era bucuroasă că mă găsise, după ce s-a rugat Cuviosului, ca să-mi dăruiască două sticluțe cu ulei de la candela lui și un pachet cu câteva zeci de exemplare din fotografia pe care o găsisem și eu la pangar, pentru a le dărui mai departe.
Tămâia
După câteva săptămâni, trebuia să mă întâlnesc cu o colegă, pentru un comision. Mi-a dat ce trebuia și apoi mi-a întins și o pungă de/ cu cadouri în care era și un recipient din sticlă cu tămâie. L-a scos să-mi spună (neștiind nimic despre Cuviosul Gherontie sau drumul meu la Tismana sau despre povestea cu cărțile): Uite, tămâie pentru tine de la Mănăstirea Tismana. Am rămas fără replică, în minte venindu-mi episodul de la mormânt, când am tămâiat puțin și am lăsat ce a rămas din tămâie măicuței. Coincidență?
Parastas
Cu o zi înainte de parastasul Cuviosului din 9 octombrie 2021, de la Tismana, am citit pe grup că a apărut și volumul 4 de mărturii. Hop, îmi zic, cum mi-l procur? Și, cum fac de obicei, am copiat linkul cu informația și l-am redistribuit prietenilor familiarizați de-acum și cu viața Cuviosului, și cu minunile și ajutorul lui. O prietenă dragă din București, Nicoleta, mi-a spus că va merge a doua zi cu familia la parastas și că, dacă poate, o să-mi ia și mie un exemplar și mi-l va expedia. Azi dimineață am ridicat exemplarul de la poștă și, la ora la care scriu aceste rânduri, trei sferturi din volum sunt deja citite. Parte din mărturii, citindu-le, m-au impulsionat să dau și eu propria mărturie, pe care am tot amânat-o, mai ales că, în multe din ele, m-am regăsit.
Album expoziție
Tot căutând informații și materiale despre acest cuvios cald și atipic luminos, m-am întrebat dacă expoziția care a avut loc în luna mai la Galeria Romană din București nu a avut și un catalog/ album cu desenele Cuviosului expuse acolo. Nicoleta mi-a confirmat că da – și acum încerc să mi-l procur. Apoi, am aflat, citind, că volumul 3 de mărturii a fost însoțit și de un C.D. cu înregistrări ale Cuviosului – pe care, iarăși, doresc să mi-l procur. Cu ajutorul lui Dumnezeu!
Cu siguranță, povestea va continua. Cuviosul nu mi-a apărut în vis, cum a apărut multora din cei care dau mărturie despre ajutorul lui minunat. Dar au fost titluri (și altele, înafara primului) de mărturii publicate, ale altora, care au fost ca un răspuns pentru mine. Despre ele voi face referire după ce se vor fi confirmat. Până atunci, îmi doresc ca toți cei care au fost atinși de căldura, duhul, prietenia și ajutorul Cuviosului în chip minunat să dea mărturie. Poate în cuvintele lor și alții își vor găsi răspunsul la propriile probleme și vor da, la rându-le, mărturie. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu! (miercuri, 3 noiembrie 2021)
P. S. Verificând mesajele trimise, văzând că nu am feed-back la mărturia mea, am constatat că textul meu nu a ajuns la destinatar. Poate așa trebuia, fiindcă mărturia mea de miercuri are, azi, urmări. În chiar seara redactării ei, trimițând textul câtorva prieteni (și prieteni ai Cuviosului Gherontie), prin Nicoleta am și găsit persoana care îmi poate expedia C.D.-ul căutat și albumul expoziției. (vineri, 5 noiembrie 2021)
Nicoleta-Cristina Scarlat,
Iași
