L-am cunoscut din primele zile după ce am intrat în obştea de la Mănăstirea Tismana, la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în anul 1991.
Avusesem deja un episod cu Vasile-Amin (aşa îi spuneam noi unui nevoitor care venea des la noi la mănăstire) în cimitir, când pierdusem o foarfecă de tăiat iarba, iar când l-am văzut pe Cuviosul l-am confundat cu Vasile! Eram la pictură cu mai multe maici care veniseră la Cuviosul, iar cineva îl întreba ceva despre mine, dacă o să stau în mănăstire. El mă cerceta făcând pe bufonul – aşa mi se părea mie atunci – şi chiar nu-mi plăceau manifestările lui!
După un timp, am fost trimisă la Schitul Cioclovina. Într-una din zile, vine maica M. şi-mi spune să-i dau la omul acela să mănânce. Când l-am recunoscut pe Cuviosul, mi-a fost un pic teamă. I-am pus ceva de mâncare, dar el mă întrebă dacă avem mămăligă. Eu îi spuneam că nu avem, dar el insista şi striga: „Adu-mi, dragă, mămăligă!”. Aude maica M. şi-mi zice că rămăsese de ieri mămăligă şi îmi spune unde este, ca să-i aduc!
Când i-am dat-o, m-am scuzat că nu ştiam că mai avem mămăligă, dar el, foarte frumos, îmi spune:
– Nu-i nimic, dragă, nu te supăra!
Eu acum deja mă întrebam de ştia el că avem mămăligă?! Imediat mi-am amintit cum îl întrebau maicile despre mine, ce va fi şi mi-am schimbat gândurile şi-i zic direct:
– Tu faci pe nebunul, dar nu-i chiar aşa! De unde ştiai că mai avem mămăligă?! Că eu sunt de aici şi nu ştiam că a mai rămas!
El a început să râdă şi-mi zice că vrea să vorbească cu maica stareţă!
– Cu maica P. vrei să vorbeşti?!
– Nu, cu maica stareţă.
– Păi, e jos maica stareţă!
Tot striga că vrea să vorbească cu maica stareţă. Credeam că vrea să-i zică ceva de mine! Vine maica N. şi-i zice că maica stareţă e jos nu aici! Aşa a plecat pe drum şi tot striga că vrea să vorbească cu maica stareţă! Maica N. m-a liniştit că nu vrea să-i spună nimic maicii stareţe!
M.P.
