Am fost la Părintele Arsenie Boca, deoarece îl iubesc foarte mult. Ajunsă acasă, voiam să îmi găsesc un răspuns într-una din cărţile lui. Mulţi oameni mi-au adus cărţi de-ale lui. Una are vreo 700 de pagini.
Cuviosul era la noi, stăteam în bucătărie şi mi-a spus: „Auzi, dragă, tu să nu-i urăşti!”. Mă tot gândeam: „Ce să fie cu asta?”. Seara mă tot rugam părintelui Arsenie să îmi descopere un răspuns mai aparte. Mi-au spus şi preoţii cu care am vorbit, dar eu voiam un cuvânt de la el. Am mers în cameră, am luat cartea şi cuvintele pe care le-am simţit că sunt pentru mine au fost: „Tu să nu-i urăşti!”, exact ce îmi spusese Cuviosul.
Am închis repede cartea, m-am dus la el în cameră şi i-am spus: „De unde ştiţi? Aţi citit cartea? 700 de pagini? Ştiţi ce mi-am dorit eu să aflu?”. El, cu blândeţe, mi-a spus: „Auzi, dragă, să nu-i urăşti!”, acelaşi lucru pe care îl citisem în cartea părintelui Arsenie. Erau în acelaşi duh.
Vorbea tot timpul să tindem către frumuseţile de dincolo, nu spre cele de pe pământ. Cu siguranţă le vedea! Era icoana Învierii, pictată de părintele Arsenie Boca. I-am spus Cuviosului că acest sfânt nu L-ar fi putut picta aşa pe Mântuitorul înviat, dacă nu L-ar fi văzut! M-am dus cu cartea şi i-am arătat icoana. Mi-a spus categoric: „Aşa o fi fost!”.
Am fost cu Cuviosul la Mănăstirea Prislop. La intrare este o icoană făcătoare de minuni. Cuviosul chiar a afirmat că acea icoană a Maicii Domnului este făcătoare de minuni! Mi-a spus şi mie despre cuvintele pe care i le-a spus părintele Arsenie: „Resteu! Resteu! Resteu!”.
Maria Nemeş,
Satu Mare
