Pentru mine Cuviosul este un dar trimis de la Dumnezeu. Cuviosul m-a învățat să am nădejde, să am credință și, mai ales, să am dragoste!
Vă voi povesti despre o experiență minunată, pe care am trăit-o alături de Cuviosul anul trecut în noaptea de 7 iunie 2023. Era ziua mea de naștere, împlineam 47 de ani, așteptam rezultatul unei biopsii de mai multe zile. În jurul orei 2:30 dimineața, m-am trezit cu o arsură puternică în piept, în zona unde a fost identificată o tumoare care afectase inima și plămânii, spunându-mi-se că există un risc mare de a mă asfixia… Aveam mai multe neplăceri, dureri și stări de mare încordare. Acestea au fost accentuate și de problemele mele medicale, care au venit ca un șoc peste toți din familie.
M-am ridicat din patul din dormitor, m-am dus în bucătărie, concentrându-mă la respirație, așa cum îmi recomandau medicii… Gândul meu era la puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, la Maica Domnului și la Sfinți, la Cuviosul nostru drag… eram calmă, cu rugăciunea în gând. Am băut agheasmă mare și am luat mir pentru a mă unge, în locul unde simțeam acea arsură. Apoi, am mers în bibliotecă, locul meu de liniște și rugăciune, am luat poza Cuviosului și am pus-o pe piept. În mână păstram și o cutie cu sfinte moaște ale unor sfinţi mucenici din Grecia. Precizez și faptul că eram îmbrăcată cu o cămașă de-a Cuviosului, pe care am primit-o de la apropiaţi ai Cuviosului, cărora le sunt recunoscătoare pentru tot gândul cald și încurajator, pentru toată dragostea pe care mi-au transmis-o pe parcursul acestei perioade.
M-am întors în dormitor, m-am așezat în pat și am început să repet, cu pace și nădejde mare, rugăciunea inimii, încercând să respir cât mai regulat. Mă întăream cu credința că pot să respir și simțeam respirația ca fiind una normală, ca a unui om sănătos! Concentrarea mea de a respira, de a lupta și de a învinge boala era dată de o putere atât de mare, încât conștientizam că aceasta este din altă parte, de Sus… apoi am înțeles că era de la Cuviosul…
Soțul meu dormea și era o liniște deplină în toată casa. Dintr-o dată, am auzit un zgomot foarte puternic. Soțul meu s-a trezit brusc, a aprins lumina și am constatat că o vază cu flori, așezată pe masa de toaletă din dormitor, la o distanță mai mare de pat, s-a răsturnat, a căzut pe podea fără să o atingă cineva. Şi s-a spart în multe bucăți. Eu am înțeles, imediat, că este un semn prin care Cuviosul își anunță prezența și, mai ales, ajutorul în vindecarea mea! Arsura din pieptul meu a fost un semn că acea tumoare se desprinde din corpul meu!
M-am așezat în genunchi, în mijlocul dormitorului, lângă florile căzute și vaza spartă. Am început să mă rog, mulțumindu-i Cuviosului, cu toată inima mea! Simțeam o bucurie lăuntrică atât de mare, încât mesajul că mă voi vindeca a fost foarte clar pentru mine! Am plecat apoi în bucătărie, am luat o lumânare pe care am folosit-o la Sfintele Paști și am simțit bucuria învierii mele! Simțeam că încep o nouă viață, că am o a doua naștere. Am început să cânt: Hristos a înviat!, apoi, cu imensă bucurie în inimă, am început să mulțumesc Maicii Domnului și Cuviosului… Am citit Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos și alte rugăciuni de mulțumire, de bucurie, până spre dimineață…
După câteva ore, în acea dimineață, am primit rezultatul biopsiei care confirma faptul că acea tumoare era una canceroasă. Acest verdict nu m-a speriat, aveam credința că mă voi vindeca. Apoi, a început călătoria spre noi trăiri, noi experiențe sufletești, de curățire a sufletului, de acceptare, de întărire, de nădejde, de credință și de dragoste! Toate acestea le-am simțit în perioada de spitalizare și chimioterapie, în care Acatistul Cuviosului era o prezenţă zilnică. A urmat şi o vizită la mormântul Cuviosului la Tismana, iar la câteva zile am fost anunţată că nu mai este nevoie de şedinţe de radioterapie, lucru pe care îl consider o altă minune a Cuviosului.
Mărturisesc faptul că, mereu, l-am simțit aproape pe Cuviosul, mângâindu-mă, întărindu-mă, luminându-mă și, mai ales, ajutându-mă să înțeleg că fiecare durere, fiecare zbatere sau frământare, fiecare luptă este una sub forma unei lecții, pentru o nouă viață. Am avut, mereu, conștiința trează că sunt purtată prin această boală pentru a înțelege mesajul fiecărei etape de vindecare a sufletului, nu doar a corpului, fizic. În fiecare moment dificil, am simțit mângâiere, ocrotire și multă dragoste… cămașa Cuviosului a fost, tot timpul, mângâierea de pe perna din patul de spital.
Gândul de mângâiere și rugăciune către Cuviosul, către Maica Domnului Pantanassa m-au ajutat să trec ușor, cu răbdare, cu acceptare și cu multă nădejde prin această perioadă. Îmi aminteam mereu de cuvintele Cuviosului și îndemnurile dânsului, și anume: Doamne ferește de mai rău! și am învățat cât de frumos este sentimentul, emoția și rugăciunea pentru aproapele meu, asemeni modului de a se comporta al Cuviosului… Am învățat să mă rog cu toată inima pentru persoanele aflate în suferință, pe patul de spital, și care, uneori, au plecat mai aproape de Dumnezeu…
Mulțumesc Cuviosului pentru că m-a ajutat să înțeleg lecția despre bucuria inimii, că atunci când mulțumim cu toată inima, pentru toate binecuvântările lui Dumnezeu, inima noastră se însănătoșește, inima noastră vibrează, inima noastră este asemeni unei unde care transmite tuturor iubire, pace, acceptare, credință și multă bunătate!
Conf. univ. dr. Letiţia Muntean-Trif,
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
