În perioada în care Cuviosul a stat la noi am văzut ce înseamnă să îi iubeşti pe săraci.
O femeie mută avea cinci copii şi, ca să aibă din ce trăi, umbla la containere. Îmi spuneau vecinele că îl vedeau pe Cuviosul cum cobora de sus de la noi, cu plasa cu mâncare la ea. Vreau să vă spun că niciodată cât a stat la noi, Cuviosul nu a deschis frigiderul ca să îşi ia mâncare sau câte o bere pentru el. Niciodată. Dar pentru săraci, uite că a făcut asta! S-a rugat mult pentru acea femeie. Într-un an, de Sfântul Nicolae, m-am dus la ei. L-am luat pe un băiat care este angajatul nostru, am mers împreună şi am constatat că şi tatăl copiilor este mut. Toţi şapte stăteau într-o încăpere. Copiii vorbesc toţi. Am rămas surprinşi de marea armonie dintre ei. Şi băiatul cu care am fost mi-a tot spus cât de impresionat a fost de ceea ce văzuse, de pacea dintre ei.
Cu rugăciunile Cuviosului, femeia a primit o garsonieră într-un bloc, cu o cameră şi bucătărie. Şi acolo unde s-au mutat am fost.
(Maria Nemeş)
