În 2021, în luna mai, trebuia să merg la Băile Felix la un seminar. Urma să vină sora mea cu mine, dar s-a îmbolnăvit şi toată înţelegerea a căzut. De pe o zi pe alta, trebuia să caut pe altcineva, pentru că plătisem deja cazarea pentru două persoane.
Fotografia Cuviosului e foarte la îndemână şi când am eu o problemă sau altcineva, imediat vorbesc cu el şi îi povestesc. L-am rugat şi atunci să îmi găsesc pe cineva să nu pierd banii şi să nu fiu singură în cameră.
Seara, m-a sunat o vecină să mă întrebe dacă mi-am găsit pe cineva să vină cu mine, că vrea sora ei să vină. Am rămas uimită, mai ales că nu vorbisem cu ea despre asta. Dar apoi mi-am dat seama că a fost răspunsul Cuviosului, pentru că ea l-a cunoscut bine, că a fost în câteva pelerinaje cu dânsul. I-am şi povestit cum l-am rugat pe Cuviosul să îmi găsească pe cineva.
Din poveste în poveste, am ajuns să îi spun că nu mă simt foarte bine, că am o problemă cu stomacul, că am emoţii că nu o să rezist atâtea zile. Am aflat apoi că a primit de la Cuviosul o curea şi că atunci când i-a dăruit-o i-a spus că întotdeauna când merge undeva să aibă cureaua cu ea, dar să nu o dea nimănui. Seara, înainte de culcare, am rugat-o să mi-o împrumute măcar pe perioada cât stăm acolo.
Atât de fericită am fost că am dormit cu cureaua purtată de Cuviosul şi, chiar dacă am mâncat ce ni s-a dat, cât timp am stat acolo nu am avut nicio problemă. Am credinţa că, în timp, această problemă va dispărea de tot.
Viaţa mea este plină de minuni. Chiar când am făcut câte o gafă, am simţit că Dumnezeu m-a mustrat cu bunătate. Fac ceva rău şi primesc bunătate în schimb…
Nu am realizat lângă cine am stat! Nu pot decât să Îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că nu am făcut nimic bun să merit să îmi calce pragul un sfânt. Îmi pare rău şi de faptul că atunci când a fost ultima dată la noi mi-a spus că vrea să doarmă şi la noi acasă, dar nu l-am mai adus ulterior, din teamă că nu voi şti să mă rog cu el. Nu am avut curaj să merg după el şi m-am privat de atâta binecuvântare! Mă gândesc de multe ori la cei care au stat ani de zile în preajma Cuviosului. Doar atât am meritat şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot!
Cred că s-au întâmplat mult mai multe, odată cu venirea Cuviosului în casa noastră, dar nu am realizat! Sunt convinsă că, de acolo de Sus, Cuviosul i-a găsit fetei mai mari soţul, un om tare bun. Tot timpul îi spunea: „Porumbiţo!”. Îi era aşa de drag de ea, o îmbrăţişa şi o gâdila şi o dădea cap în cap.
Cuviosul a fost un copil Bătrân. Aşa l-am perceput. Nu se supăra şi nu avea ce să ierte.
Ec. Angelica Torz,
Negreşti-Oaş
