Îl mai vedeam şi când veneam în ţară. Odată, m-am dus la Alba Iulia şi trebuia să ajung la un părinte, dar nu ştiam unde stă. Când am ajuns la catedrală, deşi se terminase de ceva timp Vecernia, Cuviosul era acolo şi parcă trăsese de timp să mai rămână pe acolo. Pentru că era găzduit chiar la părintele unde trebuia eu să merg, m-a condus dânsul…
Altă dată, l-am întâlnit la Mănăstirea Tismana. Acolo venise cineva cu două fetiţe tare neastâmpărate. Mereu trăgeau de părinţi să plece, erau mofturoase… Am intrat în trapeză la masă, iar după ce am ieşit în faţa mănăstirii îl văd pe Cuviosul cu fetiţele. Se juca cu ele, le-a făcut ca mieluşelele…
În Craiova, la mitropolie, am văzut cum îl aşteptau săracii, ca să le dea bani să îşi plătească datoriile. A stat odată o lună de zile la Preasfinţitul Gurie, când era vicar la Craiova. Nu a ştiut nimeni unde este. S-a crezut chiar că a murit, că nu mai avea nimeni niciun semn de la el.
Povestea un frate de la Slănic că s-a dus undeva în zona Apusenilor şi s-a întâlnit cu Cuviosul, care a scos zece lei şi i-a dat. S-a tot gândit dacă să îi ia, pentru că de fiecare dată când venea la mănăstire, călugării îi dădeau lui bani, ca să aibă de drum. Nu a vrut să îi ia, dar Cuviosul nu s-a lăsat. Nu ştiu ce împrejurări au fost, dar îi mai trebuiau exact 10 lei ca să se întoarcă la mănăstire. Banii de la Cuviosul!
Monahul Isaac,
Sfântul Munte
