Locuiesc la Târgu Jiu şi vin periodic la Tismana, la mama. Într-una din dăţi, pe la sfârşitul anului 2021, pe când să plec am constatat că nu mai am rovinietă şi am încercat să îmi cumpăr, dar la benzinăriile la care am fost nu puteau fi accesate aparatele.
Luasem şi certificatul de înmatriculare al maşinii, ca să am datele exacte la mine. După ce am ajuns, nu m-am mai interesat de rovinietă, pentru că eram în concediu. Mi-am zis că pot să stau o săptămână aici, că nu ies din teritoriul localităţii. Când mi-am terminat concediul, m-am decis să plătesc rovinieta, dar nu mai găseam certificatul şi eram foarte speriată. L-am căutat pe unde credeam că l-am pus, dar degeaba. Nu îmi făcusem vaccinul şi nu puteam să intru în acea perioadă la Poliţie să declar pierderea lui. Nu ştiam ce să fac. M-am tot interesat, am întrebat un poliţist şi mi-a spus care sunt paşii, dar am întrebat-o şi pe o maică şoferiţă de la Mănăstirea Tismana. Răspunsul ei a fost simplu: „Roagă-te la Cuviosul şi la Sfântul Mina, că maicile aşa fac!”. Nu am avut timp să citesc acatistul la Sfântul Mina, că era mult de lucru, dar mă rugam prin curte: „Cuvioase, nu mă lăsa nici pe mine!”.
Trebuia să ajung seara la Târgu Jiu, ca dimineaţa să merg la Poliţie, numai că nu îmi venea să plec. Am tot tras de timp, mi-am făcut bagajul şi m-am trezit pe la ora 10-11 noaptea făcând ordine în casă. Simţeam să strâng lucrurile de pe acolo, dar eram fără tragere de inimă. Când am luat un flanel în mână, am simţit că în buzunar era ceva. Îi trăsesem şi fermoarul. Înăuntru era certificatul de înmatriculare! I-am strigat bucuroasă mamei că nu mai plec, că s-a rezolvat.
Mulţumesc Cuviosului Gherontie şi îmi pare rău că atunci când l-am văzut la mănăstire sau pe stradă m-am luat după aparenţe şi după comportamentul diferit de ceea ce avea în interior. Nu lăsa să bănuiască omul că este un om cu viaţă aleasă!
Violeta,
Târgu Jiu
