Mărturisesc că nu îl cunoscusem pe Cuviosul Gherontie, nici nu auzisem de el. Am aflat când, la una dintre taberele organizate de Asociația Ortodoxia Tinerilor, am primit în dar cartea „Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos”, vol. 3, de la organizatorul taberei, dl. Claudiu B., căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru darul oferit.
Recunosc că, la prima vedere, cartea nu mi-a atras atenția în mod special, cu excepția fotografiei de pe copertă, care înfățișa un om simplu și vesel. Totuși, eram hotărât să o citesc, deoarece am primit-o în dar. După primele pagini citite, cartea m-a captivat și îmi amintesc că abia așteptam să mă întorc de la serviciu ca să mai am puțin timp liber pentru a afla ce minuni a mai făcut Cuviosul. Citind cartea, am descoperit un om cu viață sfântă care m-a impresionat, uneori fiindu-mi greu să cred că o astfel de persoană, care și-a arătat sfințenia prin minunile făcute, a fost contemporană cu mine. Practic, aș fi putut să îl întâlnesc dacă aș fi aflat de el. Eram bucuros că puteam să îl descopăr pe Cuvios și prin filmele și pozele de pe Internet și astfel să văd cum era în timpul vieții, imaginându-mi mai ușor cum era în mărturiile citite. Volumul mare de mărturii și faptele Cuviosului m-au apropiat de el și am simțit că și eu mă pot ruga lui pentru ajutor.
Era o perioadă a vieții mele când îmi doream să îmi găsesc o prietenă și mă rugasem mult Domnului și Maicii Sale, dar și Sfântului Nicolae. Într-o seară, când încheiasem de citit una dintre mărturiile despre Cuviosul, mi-a venit un gând să mă rog lui pentru a-mi găsi prietena și m-am rugat astfel: „Cuvioase Gherontie, dacă este după voia Domnului, te rog ajută-mă să îmi găsesc și eu o prietenă!”. Răspunsul la rugăciune mi-a venit imediat după aceea, când am dat pagina și am trecut la următoarea mărturie, intitulată „Să ai grijă de ea, ca de un copil!”. Nu cred în coincidențe; am știut că acesta este răspunsul pentru mine și am lăcrimat de bucurie când am conștientizat acest lucru. Aceste cuvinte mi-au rămas întipărite în minte și m-am rugat în continuare, adăugând și dorința de a avea grijă de viitoarea prietenă ca de un copil. Am primit răspuns la rugăciuni aproximativ o lună mai târziu, când mi-am întâlnit actuala prietenă și, nădăjduiesc, viitoare soție. I-am dăruit, la rândul meu, cartea primită, pentru a se bucura și ea de minunile Cuviosului și pentru a descoperi un român cu viață sfântă.
Am avut gândul de a scrie o mărturie despre ajutorul oferit de Cuviosul, dar a rămas undeva în fundalul preocupărilor mele. Am luat hotărârea de a scrie când, în Duminica a II-a după Rusalii, a Sfinților Români, preotul a vorbit despre Cuviosul Gherontie la predică. Dintr-o dată mi-am reamintit de ajutorul lui și am decis să îi mulțumesc prin a-l face cunoscut și celorlalți.
Îți mulțumesc, Cuvioase, pentru că mi-ai ascultat rugăciunea și nădăjduiesc că te rogi Domnului în continuare pentru noi păcătoșii!
Ing. Cristian Monea,
Pitești
