De câteva luni bune, mi se inflamase încheietura mâinii stângi, fără să mă fi lovit sau s-o fi forțat pe undeva. Am fost la doctori, iar după ce am făcut radiografie, mi s-a zis că trebuie făcută operație. Am ezitat, pentru că nu păreau nici ei prea convinși ce anume este acolo.
În același timp, degetul mare îmi sărea de la locul lui și aveam dureri foarte mari până când revenea la normal. În plus, pe lângă faptul că încheietura era destul de umflată, începea să devină roșie. Aveam dureri chiar la o mică atingere.
Într-o zi, eram la volanul mașinii părinților mei când, deodată, m-a luat un junghi încât abia puteam trage aer în piept. După mai multe încercări de frecționare a zonei sau de modificare a poziției în care stăteam, nimic nu s-a schimbat. Am văzut atunci în bordul mașinii iconița Cuviosului Gherontie și mi-a venit în gând să fac cu ea semnul Crucii pe locul respectiv. După ce am făcut aceasta de trei ori, chiar de la prima respirație mi-am revenit. Eram foarte bine. Am pus iconița la loc, am mulțumit în sinea mea, după care, având mâna stângă pe volan și, privind-o, am zis: „Oare cer prea mult, Sfinte?!”.
Am luat iar iconița și am făcut la fel semnul Crucii, de trei ori, de data aceasta pe încheietura mâinii. Am pus-o la loc și mi-am continuat drumul. Abia a doua zi am observat că încheietura nu mai era umflată și că durerea mă lăsase. De atunci nu am mai avut probleme cu încheietura!
Slavă lui Dumnezeu pentru sfinții Săi minunați și grabnic ajutători!
Gabriel Oancea,
Galați
