Cât de minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui!
Cuviosul Gherontie e permanent lângă mine, de când l-am descoperit adorm cu iconița și mă trezesc cu ea. A intrat în viața mea, parcă așa dintr-o dată și cu totul, ca și cum trebuia neapărat să îl cunosc.
Când am primit iconița lui nu prea am realizat, însă relatările unei maici, apoi convorbirea cu strănepoata lui, m-au făcut să cred și să îl îndrăgesc. Aveam doar iconița lui timp de o lună, că nu mai erau cărți pe stoc să procur și eu un volum, însă din prima zi m-a ajutat în durerea de cap și a avut efect exact în acel moment. M-am minunat și am început să vorbesc cu oricine despre el.
Sora mea avuse probleme cu cotul și am rugat-o să își pună iconița, iar a doua zi mi-a spus că i-a liniștit foarte mult durerea, că ea avea dureri insuportabile la cel mai mic efort (i-au găsit la analize că are lichid). După vreo lună mi-a spus că foarte puțin o mai doare. Şi fetiţei mele i-a stat pe loc durerea de cap, după ce a dat cu capul de trei ori în iconița lipită de perete.
Pe mine, ceea ce pot să spun că m-a minunat e faptul că m-a ajutat să găsesc niște acte, certificatele de naștere ale fetelor, pierdute de aproape un an. Nu mai aveam speranțe să le găsesc și urma să merg la primărie să scot duplicate. După ce am citit în volumul 3 (pe care l-am primit între timp) minunea cu aflarea cheilor de la casă pierdute, mi-a zis copila cea mare să îl rugăm pe Cuviosul să găsim actele. Am zis că da, putem să îl rugăm, dar le căutasem peste tot, am luat la rând de „n” ori toate actele. Noi chiar în iarnă am renovat casa și am luat toate actele la mână, deci știam că nu le-am văzut rătăcite nicăieri. Mă gândeam că le-am lăsat undeva la medici sau mă gândeam că poate le-oi găsi când nu mă aştept. Îl rugam pe Cuviosul, deși nu îmi făceam mari speranțe, dar timpul a fost așa scurt de când l-am rugat până le-am găsit, că e de necrezut chiar și cum le-am găsit. Într-adevăr, căutam alte acte și am scos toate actele cu analize și erau la suprafață, vizibile!
M-am cutremurat și nu știam cum să-I mulțumesc lui Dumnezeu și Cuviosului! Din iulie, anul trecut, au fost rătăcite. Sincer, eu nu credeam să le mai găsesc, știind de câte ori am întors toată casa să le caut și în decurs de numai o săptămână după ce l-am rugat pe Cuviosul le-am aflat și erau atât de vizibile!
Minunile au continuat în viaţa mea. Mi-am propus să mergem la Mănăstirea Tismana, dar eu nu mai făcusem niciodată un drum atât de lung cu maşina, ca şofer. În plus, când să plecăm, prognoza meteo dădea ploaie pe tot drumul. Dar Cuviosul a lucrat şi ploaia ne-a ocolit sute de kilometri, până am intrat pe poarta mănăstirii, când parcă turna cu găleata. Apoi s-a oprit.
Plecasem de acasă cu regretul că nu am ajuns la parastasul Cuviosului, ridicat în luna aprilie. În timp ce eram la mormânt, au venit părintele Dorin şi doamna Monica, iar la o vreme şi părintele Serafim de la Mănăstirea Căşiel şi au făcut o panihidă. Am înţeles din asta că atunci când vrei ceva cu adevărat, Cuviosul găseşte momentul cel mai potrivit şi calea prin care să îţi împlinească gândul. Doream ca timpul să se oprească în loc!
Cuvioase Gherontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Maria Frandeş,
Hodac, jud. Mureş
