A treia minune în ordinea cronologică, de data aceasta, este de domeniul mecanicii auto. Se vede că Cuviosul nostru iubit se pricepe și la așa ceva…
Pentru cei care nu ne cunosc trebuie să spun că mănăstirea noastră este construită 80% din piatră, datorită faptului că locația este într-o zonă preponderent stâncoasă, deși altitudinea este de doar 600 m. Piatra aici este deci elementul principal, pe care noi l-am transformat în materia de bază pentru construcția mănăstirii. Astfel se face că, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prin niște oameni minunați și apropiați mănăstirii, în 2008 am achiziționat în leasing un buldoexcavator, cu care am făcut toate lucrările până în prezent și încă facem. În urmă cu cinci luni a trebuit să schimbăm anvelopele la utilaj, din cauza uzurii accentuate.
Când a trebuit să dau jos roțile pentru a fi înlocuite anvelopele, am observat că la roata din dreapta spate nu puteam să desfac piulițele de la prezoane, fiindcă se roteau în cheie cu tot cu prezoane. Cer îngăduință pentru limbajul și detaliile mecanice pe care le voi folosi, însă de lămurirea acestei situații complicate atârnă înțelegerea minunii mai presus de fire pe care a făcut-o Cuviosul. La utilaje, prezoanele sunt fixate de butucul roții prin niște canelúri. Aceste canelúri de pe axul șurub se îmbină cu cele de pe orificiile jenții metalice și astfel se strânge roata propriu-zisă. Deci, aceste canelúri de la șurub, cât și din orificiile jenții erau „tunse sau mâncate” cum ne exprimăm în limbaj popular, adică erau totalmente uzate, încât cu toate că, inițial, roata era strânsă pe butuc corespunzător, totuși nu putea fi destrânsă piulița de șurub întrucât canelúrile erau uzate, aplatizate și nu opuneau rezistența necesară pentru a se putea forma un cuplu de forță la destrângere.
Am sunat un mecanic cunoscut și i-am expus situația în câteva cuvinte. Mi-a spus că există două posibilități: să tai cu flexul prezoanele sau să sudez în spate pe capul prezon un fier beton de pe un cap pe altul până formez un sistem circular care să împiedice rotirea prezoanelor în jantă. Ambele variante presupun înlocuirea jenții și a prezoanelor. Am optat pentru sudură.
Mila Domnului a făcut că în acest timp a venit la noi un prieten foarte apropiat al mănăstirii, care este un foarte bun meșter. Mi-a confirmat că sudura e singura soluție, ca să nu le tai, mai ales că toate cele cinci prezoane se puteau învârti cu mâna în corpul jenții, ceea ce făcea imposibilă destrângerea roții. M-am îndreptat către dulapul unde aveam aparatul de sudură ca să îmi pregătesc toate cele necesare lucrării, dar am fost chemați de surori să mergem la masă. Ele nu știau problema care s-a ivit și le-am explicat situația. Spre mângâierea mea mi-au spus să ne rugăm Cuviosului că poate se pricepe și la mecanică, mai ales că domeniul lui de activitate este foarte vast și că până și datele de pe calculator ale cuiva a reușit să le salveze. Deci să mergem la masă ca să îi dăm timp Cuviosului să lucreze și noi să punem gând de rugăciune.
Am ascultat și, după ce ne-am întors de la masă, am pornit să îmi iau cele necesare. Pe stâlpul porții din garaj aveam icoana cu Maica Domnului, pe care am sărutat-o, și mi-a venit un gând așa subțire să mai încerc o dată cu cheia să dau roata jos. Alin, băiatul de care am vorbit, mă aștepta să sudăm și, când a văzut că iau cheia de destrângere a roții, s-a mirat. Am fixat-o pe piuliță și, minune! Nu aveam forța și greutatea necesară să pot destrânge prezonul, am luat bara ajutătoare pe care o foloseam ca prelungire și l-am chemat pe Alin să „urce” cu mine pe cheie ca să putem destrânge piulița. A „pârâit” piulița pe prezon de strânsă ce era și am reușit să o destrângem fără probleme.
Eram amândoi uimiţi, dar, în plus, eu eram bucuros fiindcă înțelegeam că se petrece o minune de la Cuviosul. Am trecut la celelalte prezoane pe care le-am destrâns la fel, ca și cum ar fi fost fără defecte, iar când Alin m-a întrebat încremenit de uimire ce se întâmplă, eu am răspuns: „Cuviosul!”.
Atunci și-a luat șapca din cap și a aruncat-o pe jos spunând: „Nu se poate! Nu se poate!”. I-am răspuns că dacă intervine Cuviosul, uite că se poate! Apoi, cu uimire și cu bucurie, am reconstituit situația înainte de a se petrece minunea, afirmând de multe ori că învârteam cu mâna prezoanele în jantă înainte să mergem la masă și cum după 15 minute nu ne ajungea greutatea amândurora să ne „suim” pe bara de prelungire a cheii ca să le putem desface.
Îți mulțumim, Cuvioase, și Îi strigăm Domnului: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!”
Epilog: Cuviosul Gherontie încălzeşte inimi!
La plecarea din Italia, maica Siluana i-a rugat pe medicii care au avut-o în grijă să nu ocolească mănăstirea noastră atunci când vor vizita România.
Bucurie mare am avut la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (2024) de revederea cu medicii care au anesteziat-o şi au operat-o pe maica, specialişti căutaţi în toată lumea pentru profesionalismul lor. Au ajuns după Sfânta Liturghie, chiar când a început ploaia şi vremea a început să se răcească. Le-am oferit haine de la noi, pentru că veniseră pregătiţi de caniculă. Medicului anestezist i-am dat haina mea de primăvară-toamnă. Eu, în toate hainele, într-unul din buzunare, am fotografia Cuviosului.
La un moment dat, medicul mi-a spus: „Simt o căldură până în inimă! Nu ştiu ce este aici!”. Deschide haina şi scoate din buzunarul de la piept iconiţa Cuviosului! I-am povestit totul, cum au fost legate lucrurile cu operaţia maicii de ziua de pomenire şi de ziua de naştere a Cuviosului Gherontie şi multe alte minuni trăite de noi. Mi-a spus la sfârşit: „Poate să rămână la mine iconiţa?”. Este catolic, dar de o delicateţe duhovnicească şi umană uimitoare!
Cuviosul, care ne-a făcut binele, pe mai departe s-a făcut cunoscut şi altora!
Arhim. Rafael,
Mănăstirea „Buna Vestire”, Cheile Cibului, jud. Alba
