Cuviosul Gherontie a intrat în viața mea prin luna noiembrie 2024, deși mai zărisem pe internet poza cu el, dar nu am băgat-o în seamă. Pe atunci aveam sfinții ocrotitori ai familiei mele: Sfântul Ierarh Nectarie și Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, care au făcut adevărate minuni cu mine și familia mea și la ale căror mănăstiri din Grecia am ajuns în anul 2023, pe când mă aflam în concediu cu familia.
În luna noiembrie 2024, pe când eram la serviciu, în fața calculatorului, căutam ceva pe internet. Când mi-a apărut dintr-o dată poza cu Cuviosul, în acel moment am realizat că îmi era cunoscut, fiindcă îl mai văzusem undeva, dar nu-mi mai aminteam unde și când. Pe măsură ce priveam poza, încercam din răsputeri să-mi aduc aminte dacă nu cumva îl văzusem chiar în persoană, pentru că fața lui îmi era foarte familiară. Eu am petrecut anii studenției în Timișoara și mergeam foarte des la Mitropolia din centrul orașului. Asta se întâmpla în anii 1990-2004 și mă tot gândeam, și încă am în minte imaginea, că poate totuși l-am zărit pe acolo cândva.
Cuviosul Gherontie îmi este foarte drag. M-am rugat lui și bunului Dumnezeu în ziua în care băiatul cel mare susținea examenul auto, proba orașului, și l-a luat cu brio din prima. Când mi-a povestit soțul acasă prin ce a trecut băiatul cu traseul și cum s-au așezat lucrurile, mi-am dat seama că numai Cuviosul putea să-l ajute. Atât de frumos a lucrat!
De curând, o colegă care este bolnavă de cancer la sân (este în remisie, slavă Domnului) a avut o problemă de sănătate cu băiatul ei. Plângea, spunându-mi că a fost cu el la medic și acolo i s-a spus că băiatul trebuie operat. Ca să fiu mai precisă, băiatul ei obișnuia, fără ca ea să știe, să-și muște pe interior obrazul și, tot mușcându-l, acolo s-a format ceva ca un bob de mazăre, medicii spunându-i că nu este în regulă ce are el acolo și că trebuie operat. M-am dus în birou plângând, întrucât această colegă a mea îmi este foarte dragă, și m-am rugat din suflet Cuviosului să o ajute, să fie bine băiatul ei. Menționez că poza cu Cuviosul o am listată în format A4, de pe internet, și am lipit-o pe perete în birou. Îmi este foarte dragă. Am închis ușa la birou și l-am rugat pe Cuvios, cu lacrimi, să o ajute, să facă ceva pentru băiatul ei. Când m-am liniștit, am simțit efectiv în suflet că băiatul ei nu are nimic grav și că va fi bine. A doua zi, îmi spune colega, bucuroasă, că, tulburată și cu mintea la problema cu copilul, a intrat într-o farmacie. Parcă ar fi fost condusă de cineva să intre tocmai în acea farmacie, iar acolo doamna farmacistă i-a spus că și ea a avut tocmai aceeași problemă cu băiatul ei. I-a spus cu ce să-i dea pe locul cu pricina ca să se vindece, spunându-i totodată că în gură este un mediu umed și trebuie să aibă răbdare. Am știut că a fost mâna Cuviosului și încă o dată am rămas uimită de cât de grabnic ajutător este acest mare sfânt.
De multe ori am avut parte de ajutor din partea lui, acestea fiind doar două exemple. I-am promis de mai mult timp că voi da mărturie, dar am tot amânat. Îi cer iertare Cuviosului.
Menționez că îmi doream foarte mult cele șapte volume cu mărturiile despre ajutorul și minunile sale și am tot încercat să le procur, până când, într-o zi, le-am găsit pe internet și, în câteva zile, le-am avut livrate. Mare mi-a fost bucuria în ziua aceea. Acum sunt la al cincilea volum și le dau și altor colegi să citească, pentru ajutor.
Îi mulțumesc Cuviosului Gherontie pentru că a venit în viața mea, pentru tot ajutorul, și îl rog să mă ierte pentru că am amânat să dau mărturie.
Cristina K.,
Târgovişte
