Cuviosul a intrat în familia noastră în ianuarie 2024, fără să îl chemăm noi, a venit prin cărțile de marturii, volumul 1 şi 3 primite cu împrumut de la profesoara de pian a fetei mele, Ioana, care avea atunci 12 ani. Cuviosul a venit la timp, exact când am avut nevoie de ajutor, pentru că în aceeași săptămână am aflat că Ioana are scolioză bilaterală, de 11 grade, adică coloana fetei este rotată atât în partea de jos, cât şi în partea de sus.
Această veste ne-a dat total peste cap, deoarece Ioana a fost de mică un copil sportiv, a făcut gimnastică artistică de la 5-6 ani, iar apoi a început să facă balet de la 7 ani până în prezent, iar până la 12 ani nu am observat că are coloana strâmbă. A urmat un șir de consultații pe la mai mulți doctori, unul dintre ei ne-a spus foarte clar că scopul nostru este să nu mai crească gradele, că vom ajunge la corset, apoi la operație și că nu mai avem nicio șansă să reducem scolioza. Vă imaginați că a căzut cerul pe mine! Efectiv nu am putut să dorm câteva nopți, mă durea inima la modul cel mai real, plângeam noaptea de supărare că fetiţa mea, balerină, avea dintr-o dată coloana strâmbă și nu doar că nu știam dacă mai poate rămâne la școala de balet, dar mă gândeam că a făcut această scolioză din cauza baletului, fapt care s-a dovedit ulterior eronat.
Am început să citesc cărțile primite cu împrumut, am rămas șocată de ce citeam, de câte probleme grave au oamenii și de cât de repede i-a ajutat Cuviosul. Îmi amintesc că am sunat-o pe doamna de pian și i-am mulțumit că mi-a trimis acest ajutor, să prind nădejde. Ulterior mi-a trimis acatistul Cuviosului și poza lui, pentru care am fost foarte recunoscătoare.
Am printat o copie după radiografia coloanei Ioanei, am pus-o în acatistul Cuviosului şi l-am rugat să facă cum știe el, dar să îndrepte coloana fetei. Am mers la un program de kinetoterapie, la început de trei ori pe săptămână, foarte obositor, seara târziu, iar copilul obosit, de la școală şi de la antrenamente, adormea pe drumuri în mașină. Am mers la doctori de medicină sportivă, la medici de recuperare, fiecare spunea câte ceva, uneori contradictoriu. Într-un final, am rămas la o doamnă kinetoterapeut, o singură dată pe săptămână, şi am făcut talonete pentru încălțăminte (am descoperit că are platfus parțial).
Am început să citesc Acatistul Cuviosului şi să mă rog lui, deși mărturisesc că am avut o doză de scepticism, nu aveam încredere în totalitate, eram cuprinsă de deznădejde. Deși am citit atâtea marturii, mi se părea că la mine nu are cum să vină, nu sunt vrednică să primesc asemenea ajutor. Într-o noapte, când am adormit citind din cartea cu mărturii, am visat o siluetă albă venind la mine, care m-a întrebat ce poate să facă pentru mine. Eu i-am răspuns că am situații foarte complicate, care sunt fără rezolvare, şi că nu are ce să facă pentru mine. În aceeași clipă, silueta albă a dispărut, iar eu am simţit în suflet că a fost chiar Cuviosul. M-am întristat foarte tare, nu-mi venea să cred ce prostie mare am spus, tare am regretat şi mi-am cerut iertare. Cuviosul în bunătatea lui m-a iertat, m-a primit la el şi mi-a dăruit două pietricele.
În vacanţa de vară, în iulie 2024, am ajuns la Tismana pentru prima dată, ne-am închinat în mănăstire, apoi la mormântul Cuviosului. Nu știam de obiceiul cu bomboanele, merele, lucrurile care sunt puse pe mormânt, așa că nu am adus nimic în dar. Am rămas câteva minute singură la Cuviosul şi l-am rugat aşa: „Cuvioase, te rog dă-mi câteva pietricele de la tine, ca să le duc acasă să ne fie de ajutor! Uite, pun mâinile pe mormânt şi, dacă rămâne ceva lipit de mâinile mele, o să iau cu mine şi îți mulțumesc!”. Așa am făcut şi au rămas două pietricele mici lipite de mâinile mele, pe care le-am luat şi tare le prețuiesc şi în ziua de astăzi.
În decembrie 2024 am făcut radiografia de control, iar coloana Ioanei avea acum 6 grade, a scăzut de la 11 grade la 6 grade, coloana se îndreptase vizibil. Ne-am bucurat foarte tare, am simţit că respir, am înțeles că am primit ajutor şi am prins nădejde că „suntem pe Cale”, cum zice Cuviosul.
În același an, am simțit ajutorul Cuviosului în mai multe probleme. Datorită lui am luat un examen deosebit de greu pentru obținerea atestatului de profesie liberală. Am o problemă de sănătate care persistă de mulți ani, cu care m-am obișnuit şi am învățat să o gestionez. Am pus cele două pietricele dăruite de Cuviosul într-o sticlă, torn apă peste ele şi beau această apă. Am observat că mă simt mult mai bine, aproape că nu mă mai deranjează problema mea.
Prof. Augustina Petcu,
București
