Am avut binecuvântarea să îl cunosc personal pe Cuviosul Gherontie la pensiunea „Steaua Arieșului”, cu ocazia unui „banchet” organizat pentru elevii unei clasei a IV-a. Ne-a fost prezentat de către doamna preoteasă Ancuța Trifa, dar nu am înțeles atunci ce înseamnă nebun pentru Hristos. Îmi amintesc că îl priveam și mă minunam cât era de fericit în simplitatea lui.
După ce a trecut la Domnul, am primit primele două volume de mărturii, pe care le-am citit. În acea perioadă, relația cu sora mea se răcise și, din anumite motive, ea declarase că nu o să mai vină la mine, la Albac. După ce am citit cele două cărți despre Cuviosul, i-am trimis surorii mele un pachet și i-am pus și cele două cărți, să le citească. Nu a durat mult și m-a sunat, zicându-mi că vrea să vină la mine. A venit, după o pauză de șapte ani, iar relația noastră s-a restabilit așa cum este normal. Sunt convinsă că a fost lucrarea Cuviosului, pentru că singură nu puteam să repar relația cu sora mea.
În perioada pandemiei, toți membrii familiei ne-am îmbolnăvit. Cuviosul Gherontie ne-a fost alături și ne-a ajutat să trecem peste boală. Soțul meu a fost mai grav, a avut probleme serioase la plămâni și a fost nevoie de internare. După externare, era în luna noiembrie, și a început lucrul. După prima zi de lucru, tușea foarte tare și eram îngrijorată că nu s-a vindecat suficient și că se va întâmpla ceva rău. Seara, după ce s-a așezat în pat, i-am atins spatele cu fotografia Cuviosului Gherontie și dimineața nu mai tușea deloc.
Într-o zi, am mers la bancă să deschid cont pentru a i se livra fiicei mele alocația. Era vineri și era ultimul termen. Am ajuns, iar la bancă era pauză de masă. Trebuia să așteptăm. Deoarece angajații încuiaseră ușa în timpul pauzei, când ne-am întors am constatat că nu o mai puteau deschide. Se învârtea cheia în gol și, oricât au încercat și din interior, și din exterior, același rezultat. Au sunat la firma care răspundea de siguranța băncii și le-au spus să aștepte că vin, dar mai durează. Ni s-a spus să plecăm acasă, că în acea zi nu mai pot face nimic. Au început oamenii să plece. Nu îmi venea să plec și mi-am amintit de Cuviosul Gherontie și am zis în gândul meu: „Cuviosule, ajută să se deschidă ușa, că nu aș mai veni în altă zi!”. Nu a durat mult și dintr-o dată ne-am trezit cu ușa deschisă. Toți au fost uimiți și nu înțelegeau cum, după atâta insistență, s-a deschis ușa dintr-o dată. Am fost uimită şi eu pentru că doar mi-am amintit de Cuviosul și ajutorul a venit îndată.
De la prieteni dragi sufletului meu am primit toate volumele de mărturii, bomboane de pe mormânt, fotografii și acatistul Cuviosului, pe care îl citesc mereu și simt alinare. Într-o zi, mamei mele, care este cu insuficiență renală și dependentă de dializă, i s-a stricat fistula și a fost trimisă la spital să i se monteze cateter. Deoarece i se modificase programul de dializă, se simțea foarte rău, nu mai mânca și se chinuia. A venit seara de la dializă într-o stare critică. Am pus-o în pat și am început să citesc Acatistul Cuviosului Gherontie pe spatele ei. A doua zi, trebuia să meargă din nou. Am pus-o în mașină, mai mult moartă decât vie și am zis: „Voia Tatălui Ceresc!”. Mă așteptam să mă sune în orice clipă și să îmi spună vești rele… A venit acasă și a coborât din mașină pe picioarele ei. Parcă era alta decât cea care plecase dimineața. Am simțit din nou prezenţa și ajutorul Cuviosului. Slavă Ție Doamne, care lucrezi prin sfinții Tăi, că ai ajutat ca mama mea să mai rămână printre noi!
Înv. Veronica Dobra,
Albac
